joi, 5 iunie 2008

De ce-uri la capătul răbdării

Adică, de ce ne-am tot screme să asigurăm climat democratic unor, cum să le zic, enclave cum ar fi Vrancea (dar asta e numai una, din cele multe), care sunt obişnuite să sugă de la un tată unic?! Oamenii aceia, maturi, cu drept de vot, taţi, mame şi prunci de familie, nu au treabă cu "climatul", măi brother. Ei sunt prea obişnuiţi, se pare (că nici nu mai am putere să mă abţin), cu traiul în devălmăşie sub biciul vechilului. Se folosesc, pe nedrept, de uneltele democraţiei, laolaltă cu cetăţenii responsabili, ca să-şi aleagă doar conducători care-i despoaie, îi devalizează.

Poate să tot lupte până crapă pe altarul patriei preşedintele tuturor românilor sau alţii bine intenţionaţi cu balaurul corupţiei (sau, cum e clişeul: hidră?), dacă românii din enclave nu şi nu.

Niciun comentariu: