sâmbătă, 31 mai 2008
Seism de 80% pe scara ipocriziei
vineri, 30 mai 2008
Am avut
Dar pare gunoi motivaţional tot, asta-i.
marți, 27 mai 2008
Wunschloses Glück
Sîntana |
luni, 26 mai 2008
Nunta lui Le Figaro
vineri, 23 mai 2008
Outstanding, deci no comment
"Cel care ascultă manele la mobil în tramvai; cel care te ia prieteneşte de după umeri şi-ţi spune cu familiaritate „tu”; cel care-i rău de gură, dar bun la suflet ca pâinea caldă; cel care te-njură de mamă şi te-ntreabă apoi de ce te-ai supărat. Un astfel de oraş frivol adoră „altfel” de oameni. În cercetările sociologice, bucureşteanul se declară sătul de scandal şi de certuri politice, vrea candidaţi serioşi, muncitori, cuminţi şi o dezbatere electorală bazată pe proiecte. Dar dacă-i dai aşa ceva cască straşnic şi caută telecomanda. Cei care răspund la astfel de chestionare au împrumutat ceva din ipocrizia politicienilor şi din cea a presei bălţate. Slabi, domnule, candidaţii ăştia care nu se înjură între ei. Sigur trebuie să fi făcut ei un blat acolo, să-şi fi împărţit ei ciolanul pe după alegeri, altfel sânge ar fi ieşit. (Am urmărit amuzat încercările aproape disperate ale show-ului lazarovian de a-i pune pe trei candidaţi la Primăria generală să se încaiere. La un moment dat, au încercat să le dea mănuşi de box, socotind pesemne că kitsch-ul nu era suficient de gros încât să umfle ratingul. De aceea, e lăudabil faptul că domnii Blaga, Orban şi Guşă au avut decenţa să refuze mănuşile şi să nu se maimuţărească după scriptul Realităţii).
Într-un astfel de peisaj urban, candidaţii cuminţi sunt lăudaţi, mângâiaţi pe creştet, invocaţi ca exemple de civilitate publică, dar nicidecum votaţi. Proiectele lor pentru Capitală ne bucură, bine că le au, dar ne lasă reci. Ca exerciţiu, vă invit să spuneţi care sunt proiectele cele mai importante ale candidaţilor cu şanse. Deja plictisesc, nu-i aşa? Vrem altceva. Iar acest altceva se numeşte amăgire. De câştigat va câştiga cel care ne va lovi mai straşnic la naturelul nostru simţitor."
Nu există oraş pentru nepoţi cuminţi
miercuri, 21 mai 2008
Hm
Apetit pentru circ
luni, 19 mai 2008
Festival de Teatru de Cameră şi Underground Arad 2008
vineri, 16 mai 2008
Pff
joi, 15 mai 2008
Lichelismul congenital românesc
CTP:
Lichelele acestea sunt mult mai proteice decât şi le imaginează Gabriel Liiceanu. Pot lua diverse forme şi vin din zone mai variate decât le defineşte Gabriel Liiceanu. Aceste lichele nu sunt generate numai de comunism, sunt structuri fundamentale putrede în acest popor, care generează astfel de creaturi, după părerea mea, în orice tip de orânduire şi în orice tip de context social.
A fost o iluzie foarte plăcută să ne imaginăm că, o dată ce comunismul a fost izgonit, vom rămâne noi, oamenii adevăraţi, cinstiţi, se duc activiştii şi politrucii. Şi rămânem noi. Ne-am făcut iluzii că poporul, noi, am fost mai puţin afectaţi de comunism, care stătea în Primăverii, în nomenclatură şi în activişti. După ’89 am fost nevoiţi să constatăm că nu era deloc aşa şi că eram marcaţi până la măduvă, noi, poporul, de acest comunism.
miercuri, 14 mai 2008
Bilet pentru mine
Ziarele nu se citesc, se folosesc la împachetat şi şters geamuri.
Cafeaua infuzată nu e cafea.
Firefox nu e perfect, poate să moară şi să te lase cu ochii-n ecran.
Rolls pe drumul desfundat
luni, 12 mai 2008
Cine mai rămâne?
sâmbătă, 10 mai 2008
Evreul legionar
Cu indignare şi revoltă mi-a fost dat să aflu ce a păţit scriitorul german Martin Walser (Cal în fugă - Humanitas) pentru că a cutezat să scrie un roman polemic, Moartea unui critic, în care l-ar „ucide simbolic” pe celebrul Reich-Ranicki (tot evreu la origine) - autoritatea intangibilă a criticii teutone.
Haideţi, d-le Cosaşu, spuneţi-o pe aia ultimă, replica finală, panaceul, asul din mânecă la terminarea argumentelor documentare: pentru că a dat jos de pe soclul fragil un scriitor evreu, Marta Petreu dă dovadă, de fapt, de un verde antisemitism.
Câţi intelectuali semi-români franţuziţi, fără altă operă decât una eseistico-contestatară, nu i-au pus fără oboseală pe Eliade şi pe Cioran în postura de călăi din punct de vedere moral ai lui Sebastian din cauza nefericitelor şi neiertatelor lor opţiuni doctrinare de tinereţe? Ei bine, sper să-şi mai înghită peniţele acuma! Şi limbile alea corecte.
vineri, 9 mai 2008
Idei într-un Dialog
Alexandru Budac se referă la un moment dat, ca din întâmplare, la tema mea predilectă din ultimele trei luni, să zicem: excesul de conceptualizare, falsificarea prin canonizare, prin punerea în valoare pe spezele unei cărţi, ale unei celebrităţi, ale unei teme generoase. Cu toţii procedăm aşa, mai mult sau mai puţin, când ne aşternem la scris (mai ales cei care scriu pentru "mase largi", nu ca noi, bloggerii ocazionali). Mulţi avem tendinţa să abandonăm generozitatea subiectului în favoarea admirării buricului propriu, a veleităţilor noastre lingvistico-lexicale, a rafturilor de cărţi citite. Ne profesionalizăm lectura, ne pierdem treptat inocenţa în faţa paginii nou întoarse. Gândim opera schematic, o radiografiem din scurt, o încadrăm cât ai clipi, pentru că mereu opera ni se pare că seamănă cu altceva din ce am citit deja, chiar când nu e cazul. Degrabă o aducem la ceea ce ştim noi, în loc să ne lăsăm pătrunşi de ea, aduşi noi de ea acolo unde îşi propusese.
Suferim astăzi de pe urma unui exces de conceptualizare care ne-a estropiat plăcerea de a fi simpli cititori pasionaţi de literatură ori spectatori entuziaşti în sala de cinematograf. Când deschidem o carte ori ne instalăm în faţa ecranului se poate descifra o reală istovire a gândirii şi sensibilităţii în aceste obsesii pentru "teză", "mesaj", "concept", "metodă", "relevanţă socială", "agendă". Spun "istovire" deoarece este mult mai confortabil să aplici o schemă interpretativă gata făcută unei opere de artă decât să apreciezi acuitatea cognitivă a unui scriitor, o nouă formă de exuberanţă stilistică sau un travelling cum nu s-a mai văzut (...) Cu alte cuvinte, ne pasă mai mult de ceea ce avem noi de spus decât de ceea ce vine în întâmpinarea noastră.
joi, 8 mai 2008
Pretenţii
"Acum depinde de cît pragmatism şi cît idealism pui în munca ta. Eu, recunosc, am renunţat demult la pragmatism."
Replica e a unei cucoane sau a unei femei pe care o etichetăm rapid drept cucoană, selfish bitch sau cu pretenţii. Am observat şi nu e întîmplător că de cele mai multe ori oamenii competenţi primesc astfel de etichete. A fi cu pretenţii la noi înseamnă să-ţi faci treaba bine, să ceri respect şi demnitate de la celălalt, nu pupatul mîinii şi milogeală. Dar nu ţi se pare că vrei cam multe? ţi se răspunde cînd îţi doreşti străzi pavate, grădini curate sau dacă îndrăzneşti să speri că vei afla vreodată ce se întîmplă cu taxele pe care le plăteşti. Nu ţi se pare că vrei cam multe? e piele groasă dezvoltată, carapacea care permite unora să trăiască, pragmatismul înţeles pe un sfert, dar splendid aplicat.
Ei bine, eu da, eu vreau cam multe.
Bullaga
Că nu din motive de verticalitate morală a tăiat T.B. toate punţile de dialog cu toate partidele ţării. Ci din raţiuni pur egoiste. Pe mine nu m-a convins că ar fi eliberatorul şi decorupătorul care se ţine a fi. Văd limpede doar egocentrism, poftă de putere şi alergie dubioasă la critici.
L-am studiat în câteva rânduri pe bihoreanul Blaga. Să ştiţi că am băga mâna în foc că deţine toate tacâmurile cu care se mănâncă politica. Se exprimă bine, nu hăhăie, e ardelean dat naibii, scurt şi precis la vorbă, fără veleităţile de editorialist ratat ale preşedintelui ţării. Maistor! În plus, faţă de alt ardelean (dar mare limbist şi yesman), e vorba de Emil Boc, are curajul să-l înfrunte pe liderul maxim, şi încă "pe argumente". Ţin minte (menţionează asta şi jurnalistul Gândului) că s-a aflat ce ieşire sarcastică, dezaprobatoare, a avut Blaga în urma discursului şi celorlalte declaraţii tembele (de secretar general OTPD-L) ale fiicei preşedintelui.
marți, 6 mai 2008
Telecondamnat
Operaţia de scădere a timpului
***
Stăteau deci la fereastra spitalului şi încercau să-şi explice nenorocirea. Poate că se lovise la cap şi îşi vătămase toate centrele: de vorbire, de bucuria vieţii, de interes pentru cele lumeşti, de poftă de viaţă. Sau: căzuse şi se speriase de cât era de plăpândă, ce minunat e să trăieşti, s-a speriat că e muritoare, iar acum moare sub ochii lor de spaimă în faţa morţii.
***
În al trezeci şi optulea an al vieţii sale, moşierul Popielski crezu că descoperă sexul. Era un sex sălbatic şi dement, asemeni artei contemporane, asemeni Mariei Szer. Lângă pat, în atelier, se afla o oglindă uriaşă care răsfrângea schimbarea totală a Mariei Szer şi a moşierului Popielski în femeie şi bărbat. Se oglindeau acolo aşternutul răvăşit şi pieile de miel, trupurile goale smângălite de culori, strâmbăturile feţelor şi sânii goi, sexul, mădularul, spatele cu urmele de ruj întinse de transpiraţie.
vineri, 2 mai 2008
Lansare de carte Dan Puric
Memoria credinţei, ca reînviere identitară, evocată în convorbiri şi mărturisiri.
Cunoscutul actor şi regizor Dan Puric lansează volumul "CINE SUNTEM", sau despre taina identităţii personale şi comunitare trăită şi exprimată în şi prin persoana autorului.
Memoria drept cale a redescoperirii identităţii dialogice depline este pentru Dan Puric mărturisirea adevărului credinţei Învierii lui Hristos ca temei prim şi ultim al învierii ca neam.
"Cine suntem?" se va lansa pe 5 mai, la ora 19.00, într-o conferinţă de presă care va avea loc la Sala Rapsodia, strada Lipscani nr.53.
Titlul este dat de un capitol din carte al cărui conţinut îl reflectă pe cel al unei serii de conferinţe cu acelaşi nume susţinute la Bucureşti, Cluj, Oradea, Arad, Iaşi şi Constanţa, conferinţe care s-au bucurat de un real succes în rândul publicului.
"Oricine işi iubeşte ţara şi neamul, valorile lor identitare şi perene, are, citind această carte, ocazia unei întâlniri simpatetice, mirabilă şi stimulativă pentru solidarizarea cu ele." (prof. Univ. Dr. Gheorghe Ceauşu)
"Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima sa se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului – şi aceea distorsionată – înseamnă moartea lentă, dar sigură a identităţii" - spune Dan Puric în cartea sa.
joi, 1 mai 2008
Rubrica de anunţuri
(iar marele anunţ e că am încercat să fac ordine în bibliotecă şi am renunţat din cauza atîtor cărţi necitite)
later edit: Plouă plouă plouă plouă.