Ce-mi veni deodată poftă de stafide umflate de rom.
Dar despre altceva voiam să scriu, despre Ionuca şi cum s-a făcut oraşul mai frumos cît timp a stat ea aici (dar nu ca atunci cînd se maschează pentru vreun politician în trecere).
Şi despre cum s-au evaporat blocurile gri.
Străzile aproximative.
Studentele abătute.
Oamenii abătuţi.
(nu mai ştiu, alte lucruri mohorîte care s-au evaporat, dacă le tot număr, probabil că arhitectura acestei însemnări va fi caligramatică şi astfel voi putea spama pe oricine cu un poem nefast)
Despre o groază de planuri şi poveşti.
Despre cum nu am fost în nici o librărie (pe cuvînt)
Despre cum ziua de luni n-a mai venit şi nici n-o să mai vină prea curînd :)
4 comentarii:
blogul este ...ceva care-ti permite uneori sa te bucuri prin bucuriile altora. (=va multumesc si tie si Ionucai pentru ca (desi-mi sunteti... straine) m-am bucurat citind posturile despre aceasta vizita) :)
Mihaela draga, mi-a placut asa de mult la tine! Si fuga prin oras, si pozele facute impreuna, si ceaiurile tale, si povestile, si toooot.
Ne vedem in martie, nu mai e mult!
>:D<
Irina, şi Ionuca şi cu mine am fost...străine pînă la un punct în vieţile noastre. Iar acum, de exemplu, cui pot eu să îi spun că vreau să merg la New York şi n-o să rîdă de mine şi n-o să spună că e imposibil?
>:D< martie vine curînd.
Ce e "spamarea"?
Trimiteți un comentariu