vineri, 15 februarie 2008

De ce

De ce să citeşti doar mailuri cînd poţi citi romane? Oh bine, chiar aşa. Ghici ce promovează sloganul, împreună cu alte de ce-uri (sau nu).

Ce caut eu într-o zonă care nu mă priveşte. Un posibil răspuns, ca de obicei, pe bîjbîite.

Citesc romane, mă topesc după cărţile-cărămidă, acelea care atîrnă în geantă şi liniştesc mintea mea sentimentală, încrezătoare în Marele Roman, ea care, dacă nu ar crede că Marele Roman salvator există şi ar respira aerul crunt al realităţii cu cărţi teziste sau obscure sau visceralo-poetice sau snob-minimaliste sau...în fine, probabil s-ar duce naibii, de nu ar fi promisiunile romanelor.

Dar citesc şi e-mailuri. Şi scriu multe. Scriem noi toţi romane prin e-mailuri, în timp real, cum se spune, uneori cu bună ştiinţă, alteori fără nici o bănuială. Un observator inspirat ar vedea în poveştile risipite pe internet acel roman în foileton. Un observator inspirat nu s-ar întreba de ce citim numai mailuri cînd am putea citi romane, pentru că ar vedea că diferenţa dintre ele o dă numai şablonul pe care îl foloseşti. De asemenea, el s-ar uita cu ochi mari prin cotloanele în care se ascund în ziua de azi romanul, poezia, muzica, inexplicabilul şi ar înţelege.


6 comentarii:

Cristian SÎRB spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristian SÎRB spunea...

Scriind "mailuri" (surogatul impotent al scrisorilor de altădată), sunt mai puţin atent la stil cât la autenticitate. La deplinătatea mărturisirii de sine, pe care o fac cu plăcere, ca pe o invitaţie la reciprocitate, adrisantului.

Dacă sunt "dulce" sau "acid" în mailuri e numai şi numai pentru că aşa îmi dictează umoarea de moment. Nimic mai îndepărtat de un scop curtenitor decât sinceritatea uneori meprizabilă a unui "mail". Dezvăluirea totală de sine. Inutilitatea răsunătoare a lui "a părea".

delaskela spunea...

''Un observator inspirat ar vedea în poveştile risipite pe internet acel roman în foileton''
intr-adevar, este uluitor ce minunate povestiri, mini-romane, fragmente scrijelite intr-o graba inspirata si deloc telurica,plus imagini, florilegii vociferante poti gasi aici, risipite in mediul infinit si mieros al blogosferei asteptind parca un entomolog suprem...

Cristian SÎRB spunea...

De reţinut mai ales "florilegiile vociferante", fragmentele schimnic retezate, graba inspirată, şi nu tot timpul "producţiile" de mare întindere, imposibil de citit online, foiletoanele, dările de seamă contabiliceşti, ca nişte note informative scrise de pseudo-talente turnătoreşti.

Fragmentul, şi nu sistemul, va fi de mare viitor pe web.

Zaza spunea...

Of!

Cristian SÎRB spunea...

:))