joi, 21 februarie 2008

Umanismul ateu

M-a făcut curios Adrian G. Romila, în nr. 12 (39)/decembrie 2007 al Ideilor în Dialog, cu recenzia lui convingătoare la cartea Drama umanismului ateu de Henri de Lubac. Subiectul interesându-mă în mod deosebit.

Iată ce scrie dl. Romila, italicele îmi aparţin:
"El (de Lubac) crede că un romancier trece în opera sa mai mult decât o face un autor într-un tratat doctrinal, pentru că viaţa e refractară la formule şi se lasă mai bine suprinsă de acţiunile dintr-o naraţiune, de fiinţele "create" literar. Tocmai pentru că o bună parte a eului e refractar autoanalizei raţionale, "adevărul fiinţei" se desenează acolo unde nu e luat în serios, unde apare o mască, ca erou de poveste."

Ce mai subliniam eu, aici şi în varii discuţii, despre roadele excesului de "luare în serios" a propriului scris şi rătăcirii în formulistică şi-n stilistică. De asemenea, despre măsura în care căutarea Adevărului după formule, "cu liste şi notiţe", te îndepărtează radical de revelaţia autentică. Mda, nu cu aceeaşi pricepere răsuceam vorbele ca monseniorul de Lubac.

10 comentarii:

Hiacint spunea...

Însemnarea îmi aduce aminte de o atitudine de cercetător: "A studia şi experimenta nu e acelaşi lucru cu a citi romane. Deşi a citi pe Thomas Mann nu e similar cu a citi alte romane."-citat din viaţa reală :)

Ce voiam să arăt e o atitudine bivalentă (recunosc valoarea belestristicii mai mult ca leisure, dar o folosesc drept exemplu eventual negativ), acum n-o speculez, nu ştiu dacă fac toţi "ştiinţificii" aşa.

Pe de altă parte, dacă nu cauţi adevărul cu mijloacele omeneşti (raţiunea?), ce faci, stai şi aştepţi să vină?

Cristian SÎRB spunea...

Dacă aş răspunde, ar însemna să ofer o reţetă, să emit o formulă. Adevărul descoperit prin intermediul comodelor şi nedigeratelor formule este un adevăr strâmt, mulţumitor, un adevăr fals.

Nu-mi place deloc când Mann (hi, Silviu) este prezentat, insinuat, sugerat, a fi scriitorul total, cel mai mare scriitor. M-am săturat de răscitarea lui Mann şi de răspomenirea lui. Amin!

La ultima întrebare, aş prefera să nu dau răspuns. Este din categoria: Dumnezeu, bătrânel cu barbă care ne îndeplineşte nouă rugăciunile.

Totuşi: NU aştepţi, nu uita (nu lua în derâdere), ci cauţi. Eşti în căutare. Că o faci scormonind cartofii în grădină sau înghiţind praful tomurilor la Oxford, nu ştiu. Nu se dau reţete.

Dar mijloacele SUNT întotdeauna "omeneşti"! Nu mai ştii nimic demn de reţinut despre mijloacele de iscodire ale omului în afară de raţiune?

Cristian SÎRB spunea...

Iar Literatura nu este doar f****** leisure pentru mine! Ci unul din cele mai fidele "desene" (pentru că - neluat în serios) ale "adevărului fiintei" produs de om până în zilele noastre.

a rebours spunea...

ai dreptate - mann nu e scriitorul perfect. probabil ca e doar pe locul 2, dupa proust.

dar nu inteleg exact ce se'ntampla cu "formulele" [mie imi plac formulele] si ce treaba are literatura cu "adevarul fiintei" [whats that? and who cares about it, anyway?]

nu mai zic de chestia cu "revelatia autentica", ca aia pare weird de'a binelea :)

Cristian SÎRB spunea...

Să fie întrebat dl. Romila ce e cu expresiile acelea weirdoase.

Drept grăieşti, formulele ne ajută pe noi - cei temători a fi originali - să ieşim în lume, să fim "cool", să facem parte din Curţi bloggeşti, să nu ne pierdem naibii cu firea experimentând şi inovând.

Mai ales, formulele ne ajută pe mulţi dintre "noi", cei de la Fac. de filosofie.

a rebours spunea...

si ce'ai vrea sa facem? sa fim "uncool", si sa ne "pierdem cu firea experimentand"? nu cumva asta e chiar cea mai veche "formula" din lume? [fara sa mai punem la socoteala ca e teribil de obositoare] :)

Cristian SÎRB spunea...

Sunt deschis să aflu.

a rebours spunea...

bonne chance et bizou, alors.

Cristian SÎRB spunea...

Tes Bisous Sont Les Plus Doux. :)

a rebours spunea...

oui :P