Am tot zis că nu şi nu, am amânat, mi-am muşcat limba. M-am amăgit că lasă, e un motiv de doi lei, ceea ce şi este.
Jigodiile astea băştinaşe de-şi zic jurnalişti nu au lăsat un articol despre vizita lui N. Sarkozy la Bucureşti care să nu înceapă cu referiri demne de cea mai ieftină bârfă. Cum în EVZ, aşa şi-n Gândul! "Proaspăt căsătoritul preşedinte francez...". Ceva îmi spune, dar nu am cum să demonstrez, că dacă preşedintele francez nu ar fi fost implicat în afacerea amoroasă cu d-na Bruni, presa românească l-ar fi expediat undeva pe la sfârşitul ziarului. Dar şi aşa, Carla Bruni e o nimeni pentru noi (fără supărare); totuşi ziarele (eterna mea obsesie), fără deosebire de "ţinută", i-au acordat spaţii generoase sau atenţie consecventă. Un subiect nou, inutil pentru interesul nostru, era construit cu migală.
Chiar şi astăzi, după ce vizita de stat s-a consumat, la radio, la tv, auzi numele lui Sarkozy mai ales alături de cel al Carlei Bruni. Prea puţine au amintit de efectele vizitei pe termen lung, dacă sunt. Capacul pe nervi mi l-au pus cei de la Prima. Tâmpeniile lor au găsit de cuviinţă să-şi intituleze ştirea "Fără Carla"! Imediat după primele cuvinte ale voice over-ului, publicul larg a putut afla detalii semnificative despre înălţimea lui N. Sarkozy, tocurile "ceva mai înalte" la pantofi, podium, şi altele. Pro Tv a iniţiat chiar un soi de concurs, care dintre cei doi şefi de stat e mai arătos?
Nu mă mir că parlamentarii l-au alergat pe coridoare pentru poză, autograf "pentru copii" şi anumite cadouri "cordiale". Ce, parcă ei se deosebesc de noi în mod radical? Diferenţa e că ei au îmbătrânit acolo, pe Dâmboviţa, iar noi - în faţa televizorului.
Jigodiile astea băştinaşe de-şi zic jurnalişti nu au lăsat un articol despre vizita lui N. Sarkozy la Bucureşti care să nu înceapă cu referiri demne de cea mai ieftină bârfă. Cum în EVZ, aşa şi-n Gândul! "Proaspăt căsătoritul preşedinte francez...". Ceva îmi spune, dar nu am cum să demonstrez, că dacă preşedintele francez nu ar fi fost implicat în afacerea amoroasă cu d-na Bruni, presa românească l-ar fi expediat undeva pe la sfârşitul ziarului. Dar şi aşa, Carla Bruni e o nimeni pentru noi (fără supărare); totuşi ziarele (eterna mea obsesie), fără deosebire de "ţinută", i-au acordat spaţii generoase sau atenţie consecventă. Un subiect nou, inutil pentru interesul nostru, era construit cu migală.
Chiar şi astăzi, după ce vizita de stat s-a consumat, la radio, la tv, auzi numele lui Sarkozy mai ales alături de cel al Carlei Bruni. Prea puţine au amintit de efectele vizitei pe termen lung, dacă sunt. Capacul pe nervi mi l-au pus cei de la Prima. Tâmpeniile lor au găsit de cuviinţă să-şi intituleze ştirea "Fără Carla"! Imediat după primele cuvinte ale voice over-ului, publicul larg a putut afla detalii semnificative despre înălţimea lui N. Sarkozy, tocurile "ceva mai înalte" la pantofi, podium, şi altele. Pro Tv a iniţiat chiar un soi de concurs, care dintre cei doi şefi de stat e mai arătos?
Nu mă mir că parlamentarii l-au alergat pe coridoare pentru poză, autograf "pentru copii" şi anumite cadouri "cordiale". Ce, parcă ei se deosebesc de noi în mod radical? Diferenţa e că ei au îmbătrânit acolo, pe Dâmboviţa, iar noi - în faţa televizorului.
3 comentarii:
Ah dar dacă n-au pus o foto a Carlei cu sînii goi la articolul despre întîlnire şi preşedinţi, la ce bun?
Dom'le, mie imi placea de Carla cu al ei Toi du Moi de pe vremea cand nici nu auzisem de viitorul intaiul cocos galic. Despre presa romaneasca, infecta ca de obicei, care-l recomanda drept "Sarko, sotul Carlei Bruni", trag/imping urmatoare concluzie : hai, daca era Cicciolina, cunoscuta bine prin spatiul carpatodanubianopontic, intelegeam. Dar injectia asta cu carlabrunina la o tarisoara amarata si ea, care se mandreste cu Cheeky Girls, imi miroase a farsa de doi lei. nici tabloidele nu mai sunt ce era.
Păi, asta voisem a spune şi eu. Apetenţa noastră către "vedete" şi slaba ofertă locală ne împing cu cercetarea către meleaguri neverosimile.
Despre amanta lui Mitterrand nu am citit nimic, la vremea aceea, în presa noastră. Ci doar în Paris Match, dar scris cu o neaşteptată decenţă.
Trimiteți un comentariu