De la Suplimentul de cultură am ajuns aici. Sunt unele fotografii pe Look at Me care - oare e ruşinos să declar? - mi-au frînt inima. Poze cu necunoscuţi, dar mai apropiaţi decît îmi pot imagina, caraghioşi, stranii, nerevendicaţi.De la Suplimentul de cultură am ajuns aici. Sunt unele fotografii pe Look at Me care - oare e ruşinos să declar? - mi-au frînt inima. Poze cu necunoscuţi, dar mai apropiaţi decît îmi pot imagina, caraghioşi, stranii, nerevendicaţi.
5 comentarii:
asta e de fapt o poza cu un copil.
chiar ca sunt emotionante.
Pot să joc ceea ce-mi şade mai bine, adică frustrarea, şi să scriu că-i invidiez pe pruncii care par a se naşte cu ditamai tunurile de aparate foto atârnându-le de grumaz. Îi văd pe la petrecerile techno. Unul din 5 are aparat foto ultraperformant! Mai dă-o naibii.
Mă întreb ce sacrificii fac părinţii ăia pentru ei, că nu toţi sunt fii de ştabi, unii sunt prunci de muncitori! Ce fac, îşi mănâncă din fund? Sau sunt din cei care bagă rate din greu? Dacă-s proşti...
Ioana&Ama: mă gîndesc dacă emoţia nu se leagă de fapt cu ce se ghiceşte în spatele fotografiei, tabloului. Nu contează ce se vede, ci ochii care văd, poate?
Cristian:Păi aşa ar fi, cum spui tu, dar ce legătură are cu fotografiile de aici? Că sunt scanate poze cu necunocuţi, mai vechi de 25 de ani, găsite sau întîlnite întîmplător, valoroase vizual...criteriile sunt pe site.
Poate supercamera e noua carte de vizită, noul baston, noua umbreluţă, certificarea că eşti.
Bine, bine, am fost puţin offtopic. Mi-am răspuns, ca de obicei, propriilor frustrări.
Trimiteți un comentariu