marți, 8 ianuarie 2008

4, 3, 2 and the winner is...

"With abortion illegal in Romania at that time, the women seek an illicit termination at the hands of one Mr. Bebe (Vlad Ivanov) in a seedy Romanian hotel - but Bebe refuses to accept money in return for his services and demands a certain "alternate" commodity instead".

Hehehe! Hohohohohoo! Mr. Bebe...hehehehe! The hands of one Mr. Bebeeeehehehe! Parcă citat în NYT -4 Months, 3 Weeks and 2 Days (2007), acest nick ne arată o dată în plus cât de bine ştim noi să contorsionăm numele serioase, maiestuoase, nume cu care ne tragem în felul nostru specific de bretele. Aşadar, Gheorghe, spaima balaurilor, devine cu repeziciune Gigi, Ghiţă; încă din primii ani de grădiniţă, Constantin împăratul va fi numit Costel, Costi; Ioan, desigur, e Nelu, ce s-o mai lungim. La fel, Mişu, Gogu, Titi dar şi, ohooo, Mitică (Dumitru), Fane, Fănel, Fănică, Ştefi, grrrr. Şi, uite-aşa, iată-l pe Mr. Bebe în New York Times.

3 comentarii:

Hiacint spunea...

Eu folosesc cu satisfacţie Miti pentru Mitici antipatici, figura de stil nu e voită.

Hiacint spunea...

Mi-am amintit, referitor la Mr. Bebe, de piesa lui Matei Vişniec, Richard al III-lea nu se mai face. Era acolo Tovarăşul Bebe. Terifiant.

Cristian SÎRB spunea...

Grozav Vişniec ăsta. El îl văd ca pe un fel de Kundera al nostru într-ale dramaturgiei şi într-ale teoriei stilului. Al nostru? Mă rog, cam cât de al nostru e Ionesco. Născut aici, produs şi aclamat acolo.

Hehe, în schimb, Michou, fii pregătită şi roagă-te la Sf. Gheorghe, pentru că la primul comment s-ar putea să se sesizeze balaurii.