Literatura gsm

Pentru contestatarii de profesie, veşnic-postmodernişti-militanţi-onegişti (care, aud, citesc şi la noi trântiţi pe jos prin librării, sau şezând turcesc-cretineşte că „aşa se face în vest"), pentru cei care deja strâmbă din nas când aud de un Hesse sau de Dostoievski, a apărut o nouă mană cerească: romanele pe sms. Poate că cei care îl citesc pe japonezul Banana vor fi excitaţi de ştire.

„(Tinerii) Nu citesc operele scriitorilor profesionişti deoarece propoziţiile lor sunt prea greu de înţeles şi poveştile nu le sunt familiare”, explica Rin, citată de EVZ - o autoare de asemenea "romane" în vogă, deocamdată, mai ales în Japonia. Criticii japonezi văd în acest fenomen declinul romanului tradiţional. Şi al literaturii de calitate în ansamblu. Pentru că "operele" semesiste sunt de un simplism ce frizează idioţenia.

Ştiam că Japonia mai păstrează, sub imperiul hipertehnologizării, doar o umbră a spiritualităţii vaste de odinioară. Azi ea se apropie tot mai ameninţător de statutul de ţară-desen animat. Păi nu se tund şi se poartă tinerii ca personajele din manga? Scuip în sân!