Printre puținele nopți exploatate senzorial în amănunt, făcute cheie sol și fumate în chip de muzică, puținele trăite cu rost ale vieții mele: nopți albite, nopți respirate, conștiente, precedate de seri pline de bucuria așteptării, pline de vibrații și pline de sine, se numără și cele măcinate în tempo de party, la Deal.
Everestul nostru de nici 200 de metri. Ochii mei mari, obrajii mei supți, subțiați de nemâncare, dar și de efort, de febră; pașii mei mari, purtându-mă repezit de colo-colo, ca să mă asigur că iese totul bine, ca să știu că-s destule lemne de foc, zâmbindu-mi numai mie, îmboldindu-mă singur, însă găsindu-mi negreșit răgaz să privesc în jos cum se aurește Ineul în seară și intră apoi în întunericul ritmat al nopții.
Nici dacă aș avea talentul să transform acele nopți în rugăciuni nu le-aș putea cuprinde însemnătatea pentru a o mărturisi mai departe unuia care nu ne-a fost acolo soț. Ani de-a rândul, unica mea țintă, odată cocoțat pe coamă, era să amestec în muzică. Nu cuceriri amoroase, nu sex, nu pălăvrăgeală cu prietenii. Îmi strigam bucuria și mixam, sfârcuiam butoanele cu o patimă nelumească.
3 comentarii:
aha...ess.on.hu, acilea l-ai găsit dumitale pe Palmester...danke.
Mi-s dragi diminetile în care, after ”the Deal” party, mergeam la birtul lui Pătrunjel ca să-i cer niște algocalmin (sau ce-o avea prin fioace). Cred că și lui îi e dor să-l deranjăm dimineața pe la ora cinci. :)
Pe când următorul? Remember, am carnet, conduc foarte bine...pe partea stângă. ;)
Da, iluzia de după. Rareori, după, mahmureala (oboseala) mă făcea acru! rareori! Nesomnul de a doua zi era adevăratul drog, era catalizatorul a ceea ce avusese loc. Era firul care ne conducea de la un party la următorul. Era nevoia insațiabilă. Muzica părea cosmică, fețele - transfigurate, fetele - superbe, unice. Noi - imperfectibili. Viața nu era mai mult decât muzica din acea noapte. Nu exista în afara muzicii. Și a aerului liber.
:) All together now: I'm easy...
Trimiteți un comentariu