Redacția și conținutul recent al Dilemei vechi ne-au evocat fotografia tristă a unei familii scăpătate, izolată la proprietatea sa montană, înșirată pe la ferestre, cu paharele goale de șampanie în mână, mai multe generații de-a valma, și continuând să creadă că ”afară” e tot secolul al XVIII-lea. Închipuindu-și că are încă glorie.
Problema cu Dilema nu e într-atât faptul că trecut-a vremea presei scrise, ci că și-a coborât amețitor nivelul ofertei. Și asta de ani buni. A pierdut pe mâna ei. Ah, și pe lângă căderea asta vertiginoasă, tendința irezistibilă de a se închide în sine, de a se îmbiserici, de a se radioșănța, de a se bârfuliza. Ah, și asta nu e tot: mai e și ciudatul fenomen al contagioasei îmbătrâniri, îmbătrânirea snoabă, îmbătrânirea fashionable, întru idei și concepții, a întregii redacții, indiferent de vârstă. Acreala inerentă închiderii în cercul lor strâmt (în care au și ajuns acum să se citească, probabil). Falsa deschidere către unele bloguri, ca să arate cu ostentație că domeniul virtual-electronic nu le e cu totul străin. Chiar dacă-l cam disprețuiesc (ceea ce ajunseseră ei să prețuiască și să linkuiască ades s-a închis între timp, dar a apărut la ART, în schimb, în volum) și-l tratează de sus, condescendent.
Trist, totuși. Repet fără osteneală: am amintiri aparte, bucuroase, cu Dilema. Familia asta, însă, lipită de ferestrele nespălate ale castelului-sanatoriu - pomădată, pudrată, bârfofilă și înăcrită înainte de vreme, nu mi-e prea apropiată sufletește. Nu mi-e apropiată deloc.
Un comentariu:
Eu, spre deosebire de tine, acum am început să citesc Dilema Veche. Așa că nu prea pot să îmi dau seama dacă e mai bine sau mai rău. Însă pot face o speculație. Ei au dat din mână un produs care avea originalitate și farmec pentru a se apropia de produsele actuale din bloggărime, deci au pierdut pe mâna lor, cum bine ai observat. Dacă rămâneau la ce aveau înainte, ar fi fost o oază de rafinament în mocirla mioritică. Însă nu toți au optat să fie mai ”populari”; seniorii, sau ce am perceput eu ca fiind seniorii, au rămas la ale lor, și bine au făcut. Pe unii îi citesc cu mare plăcere, dar la articolele altora îmi vine pe buze întrebarea ”Așa, și?” sau ”Unde-i dilema?”.
Trimiteți un comentariu