Sâmbătă de sâmbătă, mă tem că voi fi chemat în oraș de vreunul dintre prietenii care-mi lipsesc atât de mult. Îmi doresc doar să mi se dea pace, fără să fiu, însă uitat. Să citesc până simt că mă topesc într-o pastă lăptoasă ca aceea din care ies paginile de carte.
Zăgăzuiesc în mine urme de plâns. Lacrimi de autocompătimire și de absență.
Zăgăzuiesc porniri cu destinații neștiute, frânturi de fantezii și luciditatea.
”îi era dor de o cameră de hotel - îi plăcea caracterul întâmplător al acestui fel de a fi acasă, anonimatul acestor camere meschine, care puteau fi schimbate între ele; florile de gheață ale amintirii nu se topeau în aceste camere; fără cetățenie, fără patrie, iar dimineața un mic dejun neapetisant servit de un chelner somnoros” (H. Böll - Partida de biliard de la ora nouă și jumătate)
9 comentarii:
Eu scriu, eu comentez: am ieșit, totuși, în oraș. Și în 24 de ore am întâlnit suspect de mulți prieteni vechi. Atât de mulți că aproape că mă tem de atâtea coincidențe! Am văzut pe fețele lor bucurie sinceră. Aveam mare nevoie de asta.
trebuie sa existe si o reciprocitate. adica ce consumam trebuie sa si reciclam. ce dai aia si primesti, sau ce primesti aia si dai. sau...
Probabil că tu trăieşti la o viteză mai mare decît cea a www-ului.
Ce consumăm trebuie să și reciclăm? E vorba de cei trei R? Sau de gândiți-vă bine înainte să printați acest mail (tâmpenia pe care unii și-o pun în semnătură, pe la multinaționale)?
Că primesc ceea ce dau, m-am lămurit. Nu am căderea să-mi doresc să fiu căutat și îmbrățișat de prietenii pe care, din cauza nemulțumirilor profesionale (tâmpiților din multinaționale le place să le zică „frustrări”, și-au bătut joc de cuvântul ăsta), a puținului timp zilnic rămas pentru mine însumi, am ajuns să-i cam evit.
Am uitat că prietenii sau cunoscuții suportabili pot ajuta mai bine decât singurătatea, autoizolarea. Pot oferi idei, sfaturi, oportunități.
ce anume ceri de la ceilalti, trebuie sa le si oferi inapoi. ceri prietenie, dai prietenie. ceri atentie, dai atentie. ceri sa te caute, cauta-i si tu. ceri apreciere, ofera apreciere, si asa mai departe. la aceasta reciprocitate m-am referit, si nu la egoism.
hiacint, n-ai inteles nimic. replica e...
Replica Hiacintei era pentru mine... Și anume, la remarca mea că nici nu am publicat bine postarea, că și mi-am răspuns singur. Așa que nu știu cine nu înțelese. Deci săriși calul. :)
da. imi cer scuze. m-am grabit.
De rien, de rien. :) Sau, să scriu, de aerien?
Mi-a iesit dialogul asta timpit, cu atit mai timpit cu cit e purtat cu un anonim. Pe care m-am ferit sa-l achit din prima, din politete. A meritat, oare. Acum simt ca nu... A fost obraznic si... anonim.
Trimiteți un comentariu