Deep

Dar să nu băltim într-o păguboasă nostalgie. Anumite aripioare - sau chiar ramuri în toată firea - de succes ale electro-ului au murit sau au recoborât în underground pentru a permite să se nască, din rugina lor industriala, rafinatul, canapelistul, yet dansabilul stil deep house. Adică, my deep, soulful, jazzy, funky and techy house. Îl puteți savura pe îndelete, intrând pe deeprhythms.com - site-ul în care mi-am rătăcit și eu inocența, inițiindu-mă la cursul scurt în acest curent ce ți se lipește ireversibil de cele sufletești și - de ce nu am fi frivoli, insinuanți și promiscui - chiar de vulnerabilele, ațâțătoarele tălpi goale. Odată cu gumele de mestecat scuipate neglijent pe dancefloor sau odată cu iarba fragedă, despărțindu-se îndurerată de scurta-i viață: iarba dealului, în mai (de ziua mea!). Actualmente, Deeprhythms.com și-a mai pierdut din savoare, mai bine săltați direct la arhive, dacă treceți pe acolo. Bunătățile-s din belșug pe Deep Mix Moscow Radio.

Deep, dubby house. Unora, lucrătura lui fină le întărește sfârcurile, altora le electrizează perii de pe corp, pe alții-i trimite de-a dreptu-n păpușoi, de mână cu iubita, oficială sau de ocazie, care s-o găsi la-ndemână. Conservatorilor le resuscită uitata urticarie și ridicări enervate din umeri. Nu se știe cu maximă precizie ce-ți poate stârni muzica asta. Deep house, alături de mai tehnicul, dar nu mai puțin sfericul minimal, sunt dovada nezgomotoasă că și electronica-i muzică.

Sonorități călătoare, spațioase, închiziochiișitepierziătoare. O parte însemnată din mix circulă în permanență pe la subsol, grav, bassy, funky - basul nu curge niciodată linear, își are șerpuirea lui - de aici și înrudirea de gradul unu cu dub-ul de inspirație jamaicană - cu totul excitantă, silind astfel ”mediile”, arpegiile sintetice, să improvizeze în continuu, să inoveze. Sau, din contră, basul nereușind să le atragă în unduirea sa; ele, sunetele medii, încăpățânându-se să se desfășoare repetitiv, hipnotizant. Hipnotizând. Rege neîncoronat, ca să vorbim și-n clișee (că doar scriem despre o muzică făcută din samples), vrăjitor neîntrecut îi este Timewriter (al cărui Back From Exile EP vinyl l-am cumpărat din Danemarca, pe vremea când încercasem să mă exilez acolo); cu toate că are concurenți serioși, nu am ascultat piese mai bune ca ale lui. Evocând aerul liber, apa, setea, vacanța infinită, dragostea iscată din te miri ce. (The Timewriter on MySpace Music)  

Serios acum: nu știu de ce am părea mai „dobitoci” când dansăm dezarticulat pe ritmurile astea,  potențate de pulsația vinului (sau a berii proaste, sălcii) vuind prin vene, decât atunci când acceptăm să ne câștigăm viața aplecați opt ore asupra unui PC, completând sau ”interpretând” fișiere excel într-o nenorocită corporație faimoasă!