Și-o veni vremea să ajungeți la Emmanuel Top, Stress, track de 10 minute în cap. Pun pariu că nu veți mai fi în stare de mare lucru. Eventual, deja dansați întinși pe podea, zvâcnind dezordonat, în ritmul sus-pomeniților bulbuci pestilențiali, în veci pomenirea lor. Cunosc cel puțin 5 persoane (din care vreo două-s căsătorite și cu copii) care ar intra în transă bucuroși și acum, dar și la 60 de ani pe piesa asta. În câteva secunde. Sunt necesare doar o pereche de boxe bine gospodărite și un strobo livid.
Spre deosebire de teutonii de la Awex, buni crescători de câini dezabuzați, francofonul Emmanuel Top și-a constrâns purceaua să cânte pentru Stress. În tot acest timp, zice-se, o curenta tandru. Numai așa se pot explica grohăielile alea de amor. Pentru desert: Emmanuel Top - Next Track, The Silence. Sau Throb. Dovadă că francezii pot fi excepționali și la sintetizatoare, nu numai la... (la ce erau buni francezii?). Fiți pacienți, pe la minutul 4:40 o ia, de obicei, pe arătură. Ș-apoi, pică bine la fiară. Un sfat: legați bine potăile și asigurați-vă că nu s-a anunțat întrerupere de curent în ziua audiției. Orice fel de întrerupere poate cauza serios...
Pot și-mi place să o spun, deși nu o scriu cu satisfacție: anii 90 au oferit cu generozitate o muzică infinit mai îndrăzneață (de la grunge la techno, trecând prin Depeche Mode) decât o fac anii 2000, până în prezent (inclusiv în mainstream). Sunete puternice în underground, funky house-ul era irezistibil - nesimțit, adânc și dansabil; ore de difuzare prime time. Iar discotecile aveau în playlist exclusiv muzică occidentală și, nu într-un ultim rând, public mult mai deschis la nou (în prezent, piața electro românească e în acută suferință, suntem un caz aparte, de înapoiere, în această zonă a continentului)!
Televiziunile VIVA și MTV nu se sfiau deloc, nu se codeau înaintea rugozităților synth, nu pozau în mironosițe. Emisiuni ca Berlin House și MTV Party Zone erau realmente zone libere de lălăielile latino-arabice, care trec acum drept ”muzică de club”. Iar Acid se întâmpla să poți asculta pe post chiar înainte de culcare. Sunt mândru că-s nostalgic după o muzică de party mai dură decât cea din zilele noastre. Cu vârsta, nu am devenit o salată clasicistă. Locomotivele techno de atunci sună ale naibii de vii în timpanele mele. Ani de aur! Uluitor, pentru unii, cum îmbâcsiții ani 80, cu exuberanța lor chinuită și cu tot cu Bonnie Tyler, s-au stins fără drept de apel în decibelii victorioși din marile adunări, hippie like, ale raverilor. KLF, RMB, USURA, Dj Hooligan, PRODIGY, RAVERS NATURE, MARUSHA (doar o gustare: Marusha live Mayday 1996), GENLOG, WESTBAM, CHARLY LOWNOISE, Miss Djax...
Spre deosebire de teutonii de la Awex, buni crescători de câini dezabuzați, francofonul Emmanuel Top și-a constrâns purceaua să cânte pentru Stress. În tot acest timp, zice-se, o curenta tandru. Numai așa se pot explica grohăielile alea de amor. Pentru desert: Emmanuel Top - Next Track, The Silence. Sau Throb. Dovadă că francezii pot fi excepționali și la sintetizatoare, nu numai la... (la ce erau buni francezii?). Fiți pacienți, pe la minutul 4:40 o ia, de obicei, pe arătură. Ș-apoi, pică bine la fiară. Un sfat: legați bine potăile și asigurați-vă că nu s-a anunțat întrerupere de curent în ziua audiției. Orice fel de întrerupere poate cauza serios...
Pot și-mi place să o spun, deși nu o scriu cu satisfacție: anii 90 au oferit cu generozitate o muzică infinit mai îndrăzneață (de la grunge la techno, trecând prin Depeche Mode) decât o fac anii 2000, până în prezent (inclusiv în mainstream). Sunete puternice în underground, funky house-ul era irezistibil - nesimțit, adânc și dansabil; ore de difuzare prime time. Iar discotecile aveau în playlist exclusiv muzică occidentală și, nu într-un ultim rând, public mult mai deschis la nou (în prezent, piața electro românească e în acută suferință, suntem un caz aparte, de înapoiere, în această zonă a continentului)!
Televiziunile VIVA și MTV nu se sfiau deloc, nu se codeau înaintea rugozităților synth, nu pozau în mironosițe. Emisiuni ca Berlin House și MTV Party Zone erau realmente zone libere de lălăielile latino-arabice, care trec acum drept ”muzică de club”. Iar Acid se întâmpla să poți asculta pe post chiar înainte de culcare. Sunt mândru că-s nostalgic după o muzică de party mai dură decât cea din zilele noastre. Cu vârsta, nu am devenit o salată clasicistă. Locomotivele techno de atunci sună ale naibii de vii în timpanele mele. Ani de aur! Uluitor, pentru unii, cum îmbâcsiții ani 80, cu exuberanța lor chinuită și cu tot cu Bonnie Tyler, s-au stins fără drept de apel în decibelii victorioși din marile adunări, hippie like, ale raverilor. KLF, RMB, USURA, Dj Hooligan, PRODIGY, RAVERS NATURE, MARUSHA (doar o gustare: Marusha live Mayday 1996), GENLOG, WESTBAM, CHARLY LOWNOISE, Miss Djax...
Ich Wollte nie Erwachsen Sein
7 comentarii:
buna ziua, va propun un parteneriat cu www.subculturaonline.com revista online de literatura si cultura. daca doriti sa facem un schimb de banner va rog sa ma contactati la mariustefanaldea@yahoo.com. o zi buna.
Am crezut și eu că ai uitat. Fain playlist-ul, înviorător, mi-am scuturat genunchii de molii. :)
Acuma, că zici că le-ai ascultat, m-am pus să le reascult și eu. Genial efect. Adică, să le aud și cu urechile tale. Îmi dau fericire these classic tunes.
Pai, da. La noi se asculta doar ce are step in coada: dubstep, electrostep, darkstep, etc. Daca asculti house esti deja clasic, si ma refer la house nu la "house". Am observat ca e o moda, TMBase-ul mi-a oferit acest punct de vedere. Intr-un an D&B e pe primul loc, in alt an dubstep si mai nou nu stiu ce oroare electrohouse sau asa ceva. De Underworld nu o auzit nime, de Josh Wink la fel... etc.
Lătrat de cîine otravit... hahaha! Nu pot decît să aprob cu amîndouă mîinile, regretînd că nu avem mai multe. Expresii atît de plastice, se înțelege. Well done!
În același stil, sîmbătă seară am fost la petrecerea de bac a lui Gogoscharski. Lasă că m-a copleșit sentimentul despărțirii, bașca constatarea că fii'meu fumează (pe față: bîh!). Diplomele s-au dat pe grupulețe, și fiecare grupuleț a avut cîte o melodie. Primul grupuleț avea "Forever young", și alte chestii draguțe. Dar a venit și unul, la care a cîntat acid: Mein Schwanz! Mein Schwanz! Guck-guck: Mein Schwanz! Cîntat, adică lătrat. Și explicația lui Gogoscharski: Asta e mesajul amicului X. pentru școală.
Ehei, pe vremea mea...
Ce mi se pare mie dubios este acest consens întru lălăială din prezent. Adică, paradoxul ăsta că muzica electro din a doua jumătate a anilor 90 si primii 5 ani ai anilor 2000 a fost mai avangardistă decât cea de acum. Poate s-a înțeles că eu am rupt-o la un moment dat cu curentul techno, pentru ca acum să-l privesc pe cel din zilele noastre cu superioritatea experimentatului. Nicidecum. Am continuat să merg la parties, să cresc odată cu muzica. Ritmul, însă, a încetinit și s-a melodizat. S-a făcut ”accesibil”.
Eu nu deplâng, în stil ”clasic”, că tineretul de azi e tot mai de neîmblânzit, ci DIN CONTRĂ! Că e de-un conformism grețos! Acum mă refer la românimea tânără. E inadmisibil ca mișcarea techno să fie atât de anemică în România!!!
Numa` când ai enumerat bunătățile muzicale de la sfârșit mi s-a făcut poftă de ceva oldskool! Yummy, ce mai sunete, ce mai BPM, ce mai atmosferă, ce mai videoclipuri, ce mai vremuri! Sunt și eu nostalgic, pentru că merită! :) Și hai să vin și eu cu o doză din trecut ce, probabil că îți e familiară: http://www.youtube.com/watch?v=cqhPLbZ9sEk
Trimiteți un comentariu