joi, 17 iunie 2010

Contra-productive

Există un spaţiu în mintea mea unde, împotriva tuturor dovezilor din realitate, se cred numai lucruri bune. Că oamenii sunt deosebiţi, că se poartă amabil unii cu ceilalţi, că unii se iubesc cu alţii, că oricare loc din lume e o aglomerare de suflete şi aşa mai departe. Aici adun altfel de dovezi: întîlniri incredibile, întîmplări ireale, unele, recunosc, deformate de nevoia mea disperată de a vedea binele. Şi acest spaţiu se face tot mai mic, cred că se va micşora pînă într-o zi cînd n-o să mai rămînă nimic din el.

---
Am pornit, acum nu mai ştiu cîte luni (ani?), într-o aventură emoţionantă, de care mă minunez în fiecare zi. Cînd realizează asta, unii se căsătoresc, alţii fac cadouri, unii pleacă pe Lună...eu scriu pe blog :) timp în care cu toţii ştim că interacţiunile virtuale sunt inconsistente, comunicarea e lipsită de originalitate şi copiii ne devin dependenţi de facebook. Sau nu.

---
Am descoperit opera. Şi m-am gîndit ca în loc să ascult opera virtuală, să acord puţin respect realităţii. Şi mă întreb: ce fel de oameni mai merg la filarmonică şi operă? cum trebuie să fii, cum să arăţi? cum e?

6 comentarii:

anca giura spunea...

Nu sunt mare expertă în, dar sunt consumatoare de. Nu atât operă, cât muzică simfonică. Din operă, recomand perioada barocă.(... a chercher: ``Farinelli``...)

Cristian SÎRB spunea...

Este una dintre acele postări la care e dificil să comentezi ceva fără să riști să nimerești pe alături. De frumoasă.

capricornk13 spunea...

@hiacint: cred ca depinde foarte tare unde te afli; aici, la Viena, aristocratia vieneza merge la opera pentru ca asa este educata, presupun ca le si place; biletele sunt scumpe, montarile fastuoase, Hollender s-a dovedit un foarte bun manager; merg si foarte multi tineri, studenti, pentru ca poti lua cu 7 sau 9 eur, nu mai retin, bilete pentru stat in picioare; cei trecuti de prima tinerete sunt, in general, imbracati ca la marile baluri :) - dar nu se stramba nimeni daca mergi in jeans si tricou; vin foarte multi "venetici", in special rusi, care pleaca dupa primul act, pentru ca au bifat snobareala pe agenda
spectacolele pe care le-am vazut eu (balet, Evgheni Oneghin si Nunta lui Figaro) mi s-au parut foarte frumoase, insa nu ma pricep foarte bine;
cel mai impresionant spectacol la care am fost vreodata, insa, de orice gen, a fost "Fantoma de la Opera" la Her Majesty's, in Londra; daca ai ocazia, draga hiacint, mergi sa-l vezi

Mihai Likar spunea...

eu am fost cu prietenii in cluj la opera de cateva ori,am mers cu blugi si tricou si nu eram singurul,m-am bucurat de spectacol la fel ca si batranii cu costum si cravata,poate chiar mai mult.la filarmonica la fel,cred ca important e doar sa nu aplauzi aiurea cand nu trebuie cum faceau unii:P

Hiacint spunea...

Atunci îmi fac curaj să mă duc :)
Cristian, mulţumesc, dar e frumoasă cu un motiv.

Rares spunea...

Unele (spectaocle) sunt înălţătoare, altele descurajante. Cele dintre cresc pasiunea.