Spiritul de urmă

Post festum, e mai dificil să regăsesc ”antreul” la o postare care-mi încolțise fain-frumos în minte încă de duminica trecută, amânată mereu din motive ce nu țin neapărat de voința mea, ci de cea a recepționierei, încăpățânată refuznică (nu voia nicicum să dea un restart la router). Inițial, cât mă aflasem încă în mașina care mă ducea către Kelso (localitatea de reședință a familiei ducale de Roxburgh, cu un palat imens, locuit și acum, din fericire!, chiar de proprietari), mă gândisem să încep prin a scrie despre oițele scoțiene - parte inseparabilă a peisagiului. Oițele lor - cărora nu le-am făcut fotografii, proaspăt tunse sau proaspăt spălate, păscând abulic sub cea mai deasă ploaie, singuratice, la o safety distance de cel puțin 3 metri una de cealaltă. Se vede că propriile sindicate nu le-au prelucrat, în cadrul orelor de ”protecția muncii”, principiile fundamentale ale spiritului de turmă. Niște oi mai lipsite de solidaritatea firească, elementară, a acestei specii nici c-am mai văzut! Ici-colo, excepții, se mai zăreau câte două, poate trei, rumegând empatic împreună. Posibil să fi fost români deghizați.

Dar, cum am pierdut deja miezul de-o bucurie autentică al acelei improbabile postări cu tematică pastorală, cred că voi începe prin a (re)marca următoarele: ieri, 11 iunie, The Times, a apărut într-o ediție (cât se poate de normală) de 100 de pagini! La acestea, se adaugă și două secțiuni speciale, socotite separat: una dedicată ”Mondialului” - the game - 16 pag. și una, splendidă, arts&ents (sic!, deșteaptă găselniță, numele) - 20 pag. Deîndată ce l-am luat în mână, am scos cu un gest automat portmoneul ca să-l plătesc, fiind eu, în astfel de împrejurări, în cea mai pură stare de beție presofilă. Taică-meu mi-a înșurubat cum se cuvine meteahna asta. O parte din informațiile sutei de pagini s-au scurs pe mine, din cauza excitației și a nebăgării de seamă. Am umblat apoi ca un nerușinat, în halul acela, prin tot orașul (Edinburgh), pătat de surplusul de știri, bârfe britanice și comentarii. Noroc că nu m-a prins aici și festivalul de teatru. Sau cel de film, EIFF Edinburgh International Film Festival 2010, de săptămâna viitoare. M-aș fi putut îmbolnăvi de dragoste urbană.

Încă mă minunez de mine însumi, oprindu-mă magnetizat în fața standurilor cu gazete internaționale! Nu știu alții cum sunt, dar eu când zăresc pe rafturi, expuse, rânjindu-și curvește literele, Corriere della Sera, El Mundo, El País, Le Figaro, International Herald Tribune, Die Zeit ș.a., îmi pare că-mi întâlnesc dumnezeii. Și nu poci spune că ies pentru întâia dată din țară. Intru în chioșcurile de ziare ca să respir; le părăsesc apoi îndurerat, nicicând satisfăcut pe deplin. Act consumat precoce. Înțelept scria Tom Dart, redactor sportiv la Times, referindu-se, totuși, la fotbalul ”latin”: passion without success hurts like unrequited love. Chiar în acest moment, zăcem împreună pe canapea - eu și ele; eu - privindu-le și atingându-le cu o delicatețe pe care unii ar fi invidioși, ele - răsfirate, foșnind ușor și mirosind a timesnewroman - lascive, îmbietoare. Dar nu le citesc! Sunt prea multe.

Scoțienii rostesc atât de pocit (un eventual echivalent al lor ar fi bănățenii noștri din Caraș), hotărât lucru, în mod intenționat, numai ca să se deosebească (și prin asta) de englezi - adică, pe românește, de-ai dreacu'. Poate că, scoborându-ne în niscai profunzimi, am găsi drept lămurire pentru felul cum iau în răspăr engleza și o oarecare părere de rău, națională, că și-au cam uitat, de fapt, galeza de origine.

Dragă, constat că situația oilor acelora individualiste, lipsite de orice simț comunitar, mă preocupă încă...

Mă mai preocupă (eh, dar cine m-ar crede?) și motivul pentru care dârzele britanice, la 15 grade Celsius, își fac apariția pe stradă doar în top și pantaloni scurți sau fuste scurte până sub fund... Fără să se zgribulească. Dar pentru asta, nu-s eu în măsură să găsesc pricini. Nu e mai puțin adevărat că, în umezeala exasperantă a Nordului, asemenea arătări condimentează considerabil însuși rostul zilelor. Însă, Edinburghul și Scoția sa nu vi vor se vor dezvălui pe deplin din spatele unor biete rânduri de postare străduită de blog. Mergeți și vedeți, mai bine.