luni, 15 decembrie 2008

Cumpăr cărţi, dar mă tratez

Cumpăr prea multe cărţi. Nu una pe zi, dar în unele luni turistic sterpe, propice tranzacţiilor online şi lenevelii la orizontală, cum se dovedi acest decembrie, chiar mă paşte primejdia de a ajunge la una pe zi. Cu ce mă aleg din acest sport? Reconfortanta bucurie a posesiunii, tapetarea pereţilor cu volume colorate, ce absorb grijuliu zgomotele şi deziluziile perturbatoare ale străzii de provincie, turnurile strâmbe, inegale, de romane în aşteptare (nu se face să le aşezi înapoi pe raft, ar fi un gest aproape indecent, o acceptare pe tăcute a înfrângerii), angoasa timpului insuficient - care se declanşează imediat după aşternerea pedantă a ultimei semnături pe ultima carte scoasă din pachetul sosit de la editură. Întrebările obsedante asupra rostului lecturii: de ce citesc, pentru că-mi place pur şi simplu sau e mai curând o tentativă sublimată de a-mi culturaliza nemulţumirile? Ce faci, până la urmă, cu ceea ce pui deoparte citind? Atunci când ne confruntăm cu urma respectivă, la ce ne mai foloseşte c a r t e a? Mă opresc aici cu întrebările astea. Prea îmi sunt incomode.

Dacă voi (oricine aţi fi) aţi lua nişte pauze, nu de lectură, de achiziţionare, aş sta şi eu mai calm, cu câte o operă literară sprijinită de abdomen, în dormitorul meu-bibliotecă. Aş muşca apatic sau pasionat (oricum, cu mai scăzută disperare decât în prezent), aşa cum şade bine cititorului vicios, din cărţile deja stivuite. Nu aş mai goni printre rafturi după chilipiruri "strecurate" la reduceri, nu aş mai profita cu obraz îngroşat de cunoştinţele, pilele, amicii situaţi în poziţie de librar pentru acel 45% discount pe care respectabilii humanitaşi de la tejghea îl au la tipăriturile editurii pentru care lucrează. Nu aş mai simţi golul acela invidios-neputincios în inimă, la anunţarea cu fast a fiecărei apariţii jinduite (masivele de la Polirom: Musil, Bulgakov şi de la Cartier - Gide). Degeaba nu fumez, dacă pe viciul meu cu "pretenţii culturale" dau tot atâţia bani câţi consumă fumătorii înrăiţi, lunar, pe pachetul lor zilnic de otravă. Iată de ce nu-mi pot cumpăra şi eu un laptop, ca tot snobul, un aparat foto cu zoom peste 10x, cum are orice mucos întreţinut de părinţii ce trag ca boii în Italia, o mobilă completă pentru living. Dar voi nu vă daţi opriţi.

La anul, aş vrea să citesc cu osebire în franceză (Camus, aproape integral, de exemplu, că tot m-au ajutat oamenii mei de suflet să încropesc o colecţie frumoasă), limbă de care m-am înstrăinat nedrept. Dar nu voi putea, câtă vreme de pe masa_pustie, cu ochiul meu drept, pot căta mereu către linkul ce duce la bookblog.ro, doldora de prezentări una mai entuziastă şi mai apetisantă decât alta. Tapetat cu ispite, bookblogul ăsta! Aş putea să-mi impun să nu mai citesc nici o revistă culturală influentă, cu pagini de recenzii bine scrise. Să citesc exclusiv, bunăoară, inofensivul Supliment de cultură: contactul meu cu publicaţia ieşeană lăsându-se mereu cu straşnice sperieturi. Rămân, totuşi, prietenii ca verigă slabă, în ciuda blocadei neconvingătoare pe care o coc eu presei (pentru a-mi tempera cumva apetitul consumist). În fond, ce prieteni sunt aceia care nu-ţi recomandă cu patos niscai cărţi care i-au mişcat!?

17 comentarii:

Anonim spunea...

Eh, asa crezi tu :) Anul trecut, am facut pariu cu o prietena ca timp de 3 luni sa nu mai cumparam nici o carte. A fost greu, ba chiar foarte greu, dar am reusit. Bine, apoi m-am repezit in librarii ca o nesatula, dar macar am reusit :)

cristians. spunea...

Trei luni!? E totuşi o performanţă. Există o reţetă? Un ceai antiapetit? :)

Anonim spunea...

Ma numesc Laura si sint "bookalcoholic". Buna, Laura! :) Tot intr-o camera-biblioteca imi rumeg si eu zilele. Mi-am intins bibliotecile vechi ale bunicii pe cei trei pereti disponibili, asta pentru ca am carat carti din toate orasele tarii. Oamenii nu se mai intreaba de mult ce sa imi ia cadou :) Uneori ma intreb ce m-as fi facut daca as fi stat la camin.
Oricum, nu mi-e rusine. Desi stiu ca am sa ajung doar la jumatatea lor cind ma va parasi vederea, mi-e tare drag sa le vad, sa le sterg de praf, sa le rasfoiesc si sa le rearanjez. Uneori ramin asa, in cea mai incomoda pozitie, cocotata pe doua teancuri de carti, si citesc. N-am sa ma opresc niciodata sa le cumpar :)

cristians. spunea...

Bună, Laura! :) Acestea fiind spuse, propun o îmbrăţişare în grup. Orice terapie ar da greş cu noi. Nu-i aşa, dr. B?

Anonim spunea...

3 luni fara carti???eu am fost aproape de a rezista o luna dar cu 4 zile inainte de termen am cazut in tentatia unor reduceri de la polirom :(

cristians. spunea...

Deschid mereu cu groază newsletterul de la Polirom. Bine că nu mai adaugă titluri noi sau tentante la cele cu 5 lei!

Anonim spunea...

Ferice de voi cei ce citiţi căci eu doar pe trenuri mai am timp să deschid câte-o carte!

Anonim spunea...

Da, da, da, imbratisare de grruuuup!!! I'm in :)

Anonim spunea...

Mda, pe tărâmurile acestea reducerile din librării sună astfel: 3 for 2...adică trei la preț de două, dar m-am plâns deja pritenilor de atmosfera supermarketiană, o să mă opresc aci.
Nu poci rezista tentației, deja am comandat pentru anu viitor o carte, chiar dacă știam că mă voi întoarce acasă aproape fără un ban sau pence. Mai am în Timișoara vreo trei la păstrare. Zici că-s ludă. Chiar și pe vremea când eram librar exista mereu tentația de a cumpăra cărți care erau și pe rafturile librăriei mele!
Să sperăm că înscrierea la bibliotecă o să mă domolească. Amin.

cristians. spunea...

"Puterea cărţilor nu trebuie subestimată". Paul Auster - The Brooklyn Follies

At Ancussa: Gabi Liiceanu, iar scrii sub pseudonim?

Anonim spunea...

"librăriei mele" :)) ...știu că sună cam posesiv, chiar îmi plăcea foarte mult să lucrez acolo, câteodată..

Anonim spunea...

Greu cu cartile!!! Si eu imi propusesem o pauza, dar nu prea imi iese. Si acum am stive de carti necitite, dar parca tot as vrea sa mai cumpar. Ca mi-e teama ca se vor epuiza si atunci... Pe moment ma pacalesc cu o "lista de dorinte pe 2009" unde adaug fiecare carte pe care tare, tare mi-o doresc achizitionata la anu'. Noroc ca nu mai e mult pana atunci:)Asa ca deocamdata functioneaza :)

cristians. spunea...

Cred că tocmai de acolo vine şi nebunia asta cu cumpăratul compulsiv, dintr-o oarece teamă (poate fi şi aia că "se termină", ne bagă naibii ăştia în era e-books, eu refuz aşa ceva!). Pe de altă parte, sunteţi cruzi. Nimeni nu vine cu o reţetă?

Anonim spunea...

Pai, lista de dorinte pentru la anu' cam un fel de reteta se voia:) Si la e-books nu vreau sa ma gandesc, cu toate ca, la un moment dat cand caram ditamai "caramizile" in geanta, ma cam batea gandul sa-mi achizitionez un e-reader. Dar am renuntat la idee dupa citirea unei carti pe computer. Nu e acelasi lucru, nu simti miros de hartie, cerneala de tipar, nu intorci paginile, nu poti folosi semne de carte din cele mai diverse... Ei, m-am cam abatut de la subiect, dar asa se intampla daca e vorba despre carti :)

cristians. spunea...

Ce ziceţi de cărţile-sms din Japonia? Un pas înainte pentru omenire şi zece paşi uriaşi înapoi pentru intelect.

Anonim spunea...

Din pacate, nu exista nici un ceai care sa te ajute, dar pariul a fost tare strict. Oh, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi trebuit sa fac daca as fi calcat stramb!

Mie uneori mi se face mila de toate cartile alea necitite care zac pe rafturile mele si ma supar pe mine si imi promit ca nu o sa mai cumpar nici o carte pana nu le termin pe cele pe care le am deja. Bine, asta nu functioneaza niciodata... :))

Hiacint spunea...

Nici la mine nu funcţionează asta. Hagi-Tudose se confesează, doamnelor şi domnilor: eu mă gîndesc că biletul de tramvai e prea scump, pantalonii de stofă prea scumpi, mîncarea are nişte preţuri incredibile, dar cînd cumpăr cărţi nici nu mă uit. Life ain't easy.