luni, 29 decembrie 2008

Conştiinţa lui Xena

Am abandonat, cu gust leşios, de vechi, de static, de stufos, datat, lectura romanului Conştiinţa lui Zeno. La pagina 420! Îmi pare aşa rău de timpul pierdut cu cartea asta încât îmi vine să-l revendic înapoi, şi anume de la Polirom. Măcar de-ar fi posibil. O fi fost apreciată de James Joyce şi comparată cu opere de-ale lui Kafka şi Musil (oare de ce?), mie mi-a evocat cu exactitate cele enumerate mai sus. Mai bine Austen decat Svevo! Cine l-o fi împins să scrie? Joyce? Era vremea prea ploioasă în Irlanda, de ce nu a stat Jimmy al nostru acasă în acea perioadă a anului? Fu musai să-l vadă pe Svevo? Nu o citiţi, nu o cumpăraţi. V-o fac eu cadou, dacă e necesar. Mă întreb: Bogdan-Alexandru Stănescu (domnul e cel care violenta gemând „adrese” de ymessenger ca să câştige Rushdie Booker-ul) ce carte o fi citit de îi fute așa o postfaţă elogioasă?

19 comentarii:

Anonim spunea...

am citit-o de curand si am ramas cu aceeasi impresie...eu am reusit sa o termin pentru singurul motiv ca nu aveam nimic altceva de citit intr-o calatorie de 4 ore cu trenul.nu ai pierdut nimic, e plictisitoare pana la ultima pagina

cristians. spunea...

Înţeleg că autorul a fost comerciant în Trieste, obişnuit cu ţinerea amănunţită, obsesivă a tot felul de registre. Nu merge întotdeauna acelaşi procedeau şi în literatură. Nu puteai să-mi spui şi tu dinainte că e pierdere de vreme? :)

Anonim spunea...

pe blog incerc sa vorbesc mai mult de cartile care mi-au placut :)

cristians. spunea...

Eu nu! Eu sunt am decis că-s atoateştiutor şi cred că dacă scriu despre cărţile ratate reuşesc să-i feresc pe alţii de ele.

Anonim spunea...

tocmai ma gandeam s-o cer unui prieten, tipul avea recomandatii in sens invers... sunt acum ca Magarul lui Buridan, prins intre doua galeti cu "opinii"...si sunt f. curios, trebuie macar s-o rasfoiesc...

cristians. spunea...

Păi, cinstit ar fi să fii lăsat să optezi şi să nu asculţi respingerea mea cea neargumentată.

Here's the deal: Dacă turnul de cărţi în aşteptarea lecturii e mare, o poţi amâna liniştit. Sunt scriituri epocale ce trebuie parcurse înainte de Svevo.

Nu ştiu, e prezentată pe coperta a 4-a ca fiind ceva revoluţionar. Mie-mi pare că a revoluţionat cel mult contabilitatea, nu literatura.

Anonim spunea...

Cartea a fost revolutionara pt Italia si pt vremea aceea.
Cartea este interesanta, prima de acest fel in Italia, plus ca ar trebui sa te interesezi bine si despre viata lui Svevo si despre celalalte scrieri ale lui ca sa intelegi cu adevarat cartea.
Da, e stufoasa, ma cam chinui si eu cu ea acum, dar mi se pare ca merita.

cristians. spunea...

ok, baftă! Eu am ajuns la 420 aproape convins că citesc ceva captivant. A fost una din autoamăgirile anului 2008.

Curios e că acum citesc "Lumină de august" de Faulkner şi îmi place enorm, fără dubii, deşi nu e o lectură uşoară şi nu a fost nevoie să mă pun la punct cu întreaga viaţă a autorului ca să "înţeleg".

Ce să "înţeleg" la Svevo? E atât de explicit încât nu mai rămâne nici un colţişor de mister. Ca un registru ţinut cu acurateţe. O sumă de simptome literaturizate într-un stil datat.

Frumos e, cu cărţile, că fiecare grăieşte cuiva. Spor!

Câţograur spunea...

auzi, scrii niste recenzii minunate, nu ai dori sa publici intr-un lunar? contacteaza-ma pe "catograur" (yahoo mess)

cristians. spunea...

Ba cred că aş dori, merci, dar vreau întâi să se înţeleagă că bucata de mai sus e doar aşa, o opinie supărată. Dacă îi zicem recenzie, devine subit de râsul curcilor. :)

dragoş c spunea...

E OK ca nu ti-a placut, mie nu-mi place faulkner, de pilda. Dar Zeno e o carte excelenta, e despre dorintele noastre ascunse, despre diferenta perceptii proprii - lumea dimprejur. Mai ales ca e despre psihananliza - pe vremea aia era ceva nou... Si e scrisa foarte bine, profund ironica si antiburgheza.

cristians. spunea...

Ştiu cum e scrisă cartea, am citit 400 de pagini. În 400 de pagini, nu am văzut nimic psihanalitic. Era mai ...psihanalitic Dostoievski, fără voia sau ştiinţa sa.

Iar faptul că e antiburgheză nu mă poate încânta estetic. Eventual, politic...

Într-adevăr..., pus în balanţă cu Zeno, Faulkner e un scriitor minor...

Anonim spunea...

am citit prima data cartea in italiană și mi-a placut enorm, am cumparat-o si am (re)citit-o in varianta tradusă.același efect. o recomand celor care vor sa patrunda in *constiinta* unui personaj atipic,cu o conduită impulsivă si o lejeritate care pot uneori soca...episodul renuntarii la fumat m-a amuzat, poate pentru ca m-am identificat cu zeno...

danboeriu spunea...

tare asta cu "să-l revendic înapoi". :))))

cristians. spunea...

Noa, du-te tu nu mai spune! :) Chiar așe? Și te pomeni că mai întâi ți-ai spus că e o culpă greșită din eroare, ha? După care ai decis să râzi. Columnist la Jurnal bihorean! No shit!

danboeriu spunea...

Există metode prin care se poate sugera eroarea voită, dragă Cristian Sârb. Nu era cazul aici. Asumă-ţi lucrul ăsta bărbăteşte.

Şi poate reuşeşti să citeşti şi mai departe şi să-ţi depăşeşti angoasa provocată de faptul că am fost un biet deţinător de rubrică la un ziar local, în tinereţile mele zbuciumate. Unii mai evoluăm.

cristians. spunea...

Sârb? cu â? Ai ochi buni, de poet.

Evoluați, da, unii!

Mă întreb în ce fel. De la Jurnal la Familia?

Nu m-aș fi enervat așa, bărbătește, dacă aveai exact răbdarea de care spui tu că ar fi trebuit să o dovedesc eu... de a citi „mai departe” ca să vezi că nu-s un agramat.

Dacă tu scrii poezii, ceea ce eu ignor, pentru că nu mă preocupă, nu înseamnă că ți-e dat mereu să descoperi în jur numai oameni care nu cunosc limba română.

Postarea asta a fost în întregime o zeflemea, nu musai stârnitoare de hohote, dar zeflemea.

Nu vii tu, așadar, după X ani de atunci, ca să-mi spui mie, omul care a conceput postarea, că aia e o omisiune. Pentru că, bărbătește, știu și acum ce am simțit și gândit când am reușit să isprăvesc cartea.

În acest fel, oricine ar mai putea găsi și alte „apăsări” pentru care nu am catadicsit să folosesc italice sau ghilimele.

danboeriu spunea...

Scuze pentru scrierea numelui tău cu "â" în loc de "î".

E nu-ştiu-cum să-ţi spun că a lua în derâdere o revistă de cultură de talia Familiei nu e chiar un lucru inteligent. Mai scriu şi la Zona literară, Poesis Internaţional ş.a. Poate astea or fi pe placul tău. Însă repet: zeflemeaua aplicată unor publicaţii culturale e un lucru pe care, în locul tău, l-aş evacua urgent din grila sentimentelor exprimabile public.

Nu mai scriu poezie. Deci aici nu m-ai prins. Sunt un amărât de cronicar literar, după cum bine şi vigilent ai putut observa.

cristians. spunea...

Postarea asta a avut nedrept de multe vizualizari in raport cu insemnatatea ei pentru mine si pentru masa pustie... Ma gandesc serios sa o desfiintez.