[background: Johnny Cash - Goodbye Little Darlin']
De la Gramo - se pare că împărtăşim antipatia pentru Particule elementare...
1. Ce carte nu ai împrumuta şi de ce?
Nu am una pe care să nu vreau să o împrumut cuiva.
2. Ce carte nu ai recomanda şi de ce?
Particule elementare şi cărţile scrise de Marguerite Duras, cartea lui Houellebecq pentru că e vorba de un plictis grozav şi celelalte...sunt zaharisite.
3. Ce carte nu ai cumpăra şi de ce?
Nu cumpăr cărţile care sunt la modă, aştept să treacă primele valuri şi discuţii.
4. Ce carte nu ai citi niciodată şi de ce?
Probabil că nu aş citi manuale de matematică, fizică...nu aş înţelege nimic.
5. Ce carte nu ai scrie niciodată şi de ce?
Nu aş scrie o carte de poezii, fiindcă nu aş fi niciodată în stare şi fiindcă admir "poezia de lux" în contrast cu tot felul de artificii şi jocuri cîte am citit.
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, întru citire, copiilor tăi?
O carte uriaşă de basme, probabil încă nepublicată aşa cum o văd eu.
7. Care a fost cartea copilăriei tale?
Poveşti fermecate ruseşti
8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?
Da, ca să văd cum se potriveşte ca dar.
9. Ce carte ţi-a marcat felul de a fi?
Mai întîi Lumină de august, William Faulkner, pe urmă altele.
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Pe toate?
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?
Una a lui Balzac, presupun că în pustietate ne-am înţelege mai bine.
12. Cum se numeşte cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
Şotron
13. Numeşte o carte plictisitoare.
Particule elementare...şi Oameni şi umbre, glasuri, tăceri de Alexandru George
14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Cea de mai sus, Oameni şi umbre...
15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.
Mă duc la Junimea, fac un tur de jumătate de oră, aleg cărţile după criterii fanteziste, după titlu, după copertă, după un fragment citit, după cum mi se par...sau mă duc direct la raft, atunci cînd îmi recomandă cineva insistent o carte. Sau mă plimb prin librăriile virtuale tot aşa, fără vreo idee precisă.
16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
La tot felul de nimicuri.
17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?
Nu aş renunţa la biletele de tren.
18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?
Ar putea fi oricare, dar cele mai multe sunt de la Polirom.
19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?
Trei zile. E vorba de Complexul lui Portnoy, Philip Roth.
20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?
Cărţile de la schimb de cărţi.
21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?
Mii?
22. Care este scriitorul român preferat?
Sunt mai mulţi, dar nici unul în mod special.
23.Care este scriitorul străin preferat?
Paul Auster. Şi încă vreo şapte-opt.
24. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
Nu prea mă uit la filme, deci mi-ar fi egal dacă este vorba de o ecranizare sau nu.
25. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
O casă la capătul lumii
26. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă
Cel mai iubit dintre pămînteni
27. Numeşte un blogger pe care-l citeşti cu plăcere.
Sunt foarte mulţi...
28. Numeşte un blogger pe care ai vrea să-l cunoşti.
White noise
29. Ce cântăreţ/trupă ţi-ar plăcea să concerteze în România?
Îmi este indiferent.
30. Numeşte întrebarea care-ţi place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, în general.
"Dar ce credeai?!"
Măi, lung chestionar!
14 comentarii:
foarte fain:)
ai avut rabdare!
să te văd pe tine :D
da, cam lung :( noi am ezitat sa il dam mai departe, din cauza asta, dar dupa aia ne-am gandit ca s-ar putea sa-ti placa :)
10x pentru raspunsuri!
ce frumos! mi-a batut inimioara un pic mai tare. thanks!
vezi-ma:D
10 pentru chestionar. Răspunsurile sunt prea esopice, pe alocuri, pentru gustul meu. Prea devreme maturizate. În butoaie de stejar? Atâtea puncte de suspensie...Mai mult sau mai puţin vizibile. :)As fi vrut să văd mai mult neastâmpăr tineresc.
Dacă Al.George ar putea afla că l-ai citit cred că nu ar mai muri.
Referirea la Cel mai iubit...mi-a adus aminte cu greaţă de recenta opinie a celebrului, genialului de talie mondială scriitor local, Şt. Agopian despre această operă: literatură de consum. Daţi-mi voie să fiu politicos cu de necuprinsul autor şi critic de talie universala: vomit pe tine, Agopiene!
Colecţie de esopisme sau pythiaisme:
"Sunt foarte mulţi..." blogeri - putea apărea unul, dă-l naibii.
"Sunt mai mulţi, dar nici unul în mod special." despre scriitori,idem.
"Îmi este indiferent." trupe şi concerte. Chiar?
Totul se reduce, dar, la cărţi...Dar te poţi băga ăn gustul omului? NU!
Agopian şi toată trupa aia de alcoolici cu umor forţat de la Caţavencu.
Guevara ăsta a făcut mulţi plozi...
Cristian,
Trebuie să lămurim cu Agopian. A scris "Sara" şi "Tache de catifea", daaaa? Mai contează părerile sale despre cărţile altora sau că îşi ţine ochelarii pe nas în felul ăla nesuferit? Vezi, ce noroc am eu că nu am ajuns la zi cu lectura presei, nu ştiam decît de nişte articole în Dilemateca şi că-i place să se vîre în scandaluri.
Muţenia în unele răspunsuri ştii de unde vine, cred. Nu-mi place să dau intenţionat verdicte, deşi am tendinţe.
Eh, gustul omului neieşit la concerte...
Ce-ai zice să răspunzi şi tu la întrebările astea, apropo?
Domnule Sirb, va inteleg indignarea. Un scriitor, care toata viata lui a baut doar apa, a ajuns sa fie criticat de o creatura care nu e in stare sa scrie chestii inaltatoare precum Intalnirea din pamanturi, Desfasurarea, Ana Rosculet sau Morometii 2.
sa stiti ca "literatura de consum" nu e neaparat injuratura. parerea mea despre Pamanteni e mult mai dura. ati citit vreodata vreo carte de Horia Tecuceanu? daca da, stiti la ce ma refer. eu nu sustin ca Preda a plagiat, nu! doar sunt foarte dezamagita, deoarece nu s-a indepartat de realitate nici macar cu un milimetru.
in ceea ce priveste celalat nume pe care l-ati adus in discutie, tot cu Preda rimeaza mai mult.cititi Reconstituiri necesare. veti gasi acolo un minunat dialog din iunie 52, o gramada de artisti ai neamului pun tara la cale. vai de capul ei!
A, păi nu ştiam, vezi bine, că dragostea prea fierbinte a lui Preda pentru vin şi alte alcooale, cântăreşte în aprecierea operei sale. Se pare. ănsă, că DA. Mă înclin.
Ştiu despre Roşculeţ,Desfăşurarea, etc. Întâlnurea din pământuri este o carte pe care o fac cadou celor mai buni prieteni. Nu ştiusem, iarăşi vezi bine, că tocmai i-am jignit dăruindu-le asemenea "oroare". Uite că mie îmi place de mor. dar oi fie eu mai puţin elevat în gusturi. E drept, eu nu citesc maculatura românească apărută după Revoluţie. Nu citesc decât Dorin Tudoran, Mălăncioiu, Angela Marinescu, Ioan Es Pop. Pe contemporanii dumneavoastră nu ăi cetesc. De ce? În contra tonului cumpătat al blogului răspund, foarte argumentat: de-al dracu'! Mă lasă rece. Toţi exaltaţii ăştia care îşi compun capodoperuţele pe terasă la Motoare sau la KFC, între două jointuri. Toţi ăştia care se publică între ei, că-s cerchişti şi prieteni buni, şi-şi şterg unii altora voma după îndelungile nopţi de beţie. Dimineaţa trezindu-se lângă ei cu sfioasele foste virgine de 16 ani...
Şi, uite-al naibii, îmi plăcu şi Moromeţii 2. Mamă, de ce m-ai făcut atât de lipsit de discernământ?
Şi simplul fapt că cineva îşi pierde vremea ţinând în mână şi citind Horia Tecuceanu (who the hell is this one?)...Doamne!
În schimb, probabil că Goma se bucură de o poziţie extrem de onorantă în clasamentelor noilor anticomunişti de salon de azi. Pentru că el nu scrise Desfăşurarea...Dar nici altceva. În afară de editoriale polemice întinse pe sute de pagini.
Ştiţi ce mă încântă şi mă înduioşează la aceşti anticomunişti de salon? Faptul că seamănă toţi cu Guevara. Nu ştiu cum se face. O fi din cauza tricourilor şi a şepcilor ălora? Eu unul mai degrabă aş purta tricou cu Goebbels. Ce diferenţă e?
Dar ignoraţi cele de mai sus. Sunt scrise de un conseravtor cu vederi cam dreptiste, către extremă. Care, totuşi, Doamne, ce se bucură, ştie să-l citească pe Preda ca pe un mare făcător de poveşti şi de Literatură, nu ca pe un fost membru al CC.
Mai urmează să vedem aici şi manifeste pentru salvarea balenelor? Is there any Greenpeace member among us?
Let us make some real noise. Să arătăm cu degetele sau cu fundul toţi împăraţii goi ai literelor româneşti de astăzi. Toţi pornografii ăştia cu pretenţii. Toţi cerchiştii cu trecere la edituri barosane - cum e Polirom, tare grijulie cu cei din New College, cu cei din A treia Europă. De le publică orice căcaturi.
Noa, nu vă luaţi după ce zic eu. Voi trăiţi acolo în miezul evenimentelor. Eu sunt ici, în Vestul ţării,cam izolat. Priorităţile aici îs altele..."Răsturnările" astea se produc, oricum,dora în pagini de ziare. Plăcerea mea citindu-l pe Preda nu mi-o poate lua nici un text denigrator. Dar liniştea şi calmul ardelenesc DA.
Servus!
Eu zic sa ne oprim aici. Ok, inca o replica si gata. Nu tin sa am ultimul cuvant.
Oricum,nu voi mai intra la aceste comentarii dupa aceasta propozitie. Asa ca...Numai bine!
Dar hai să nu ne oprim: ce dacă ar fi "Cel mai iubit..." literatură de consum? Ar arăta altfel, s-ar citi altfel, prezentat într-o formă glossy? Pe undeva i-ar fi avantajos, fiindcă am scăpa de formula "roman total" şi încă ceva cu monumental.
Nu mă interesează un roman ca "monumental" sau "total". Nu există aşa ceva, aşa cum Eminescu NU e "poet naţional", dare e "făcător" (fără sens peiorativ) de limbă română.
Toate cele de mai sus în condiţiile în care nu-mi aduce nimeni vreun Agopian cu vreun roman de-al lui "total". Nu a scris nimeni roman total!
Sunt de acord să-l tot pun pe Preda la locul său, sau pe Camus, sau pe LLOSA, ca să nu mai vorbim numai de Preda exclusiv. Dar asta, am mai spus, nu-mi afectează plăcerea lecturii şi recitirii, indiferent cât de realist e stilul. Dacă vreau trip-uri halucinogene, ascult versurile The Doors. Eu sunt cititor şi mă bucur să pot rămâne aşa, nu să devin un producător de recenzii echilibrate şi "profesioniste".
Flerul meu de om care a înghiţit, nu destule, dar multe cărţi îmi spune repede când o carte mi se adresează, rezonează în mine sau nu. Dacă nu, o arunc cât colo. Fără să mă pricep la canoane şi alte încadramente. Sunt cititor şi mă bucur să pot parcurge un volum fără să-mi pun problema apartenenţei politice a autorului sau a muierilor cu care a făcut el sex de-a lungul vieţii.
Aşa mă pot împăca eu, persoană de dreapta cu Marquez(prieten cu Castro!), cu Camus (fost stângist), cu Gide (homosexual), cu Baudelaire (fost dependent de droguri), cu Huxley (idem). Ce-mi pasă mie de moralitatea lor? Ce-mi pasă mie dacă au scris prea realist sau prea oniric? Câtă vreme, citindu-le cărţile, am stat întins pisiceşte pe burtă de drag, de plăcere. Cu Grass (fost SS). Cu Eliade, fost legionar fervent. Sau cu Cioran, pe care îl simt ca pe parte din mine. În special, datorită impresiei pe care mi-au lăsat-o Caietele lui, dar nu numai.
Cât de fericit sunt, măcar aici, că nu mă doresc un profesionist al lecturii şi că intuiţia şi un fel de bun simţ (dar nu ăla care te umple de nu ştiu ce fel de bătrâneţe împăciutoare) îmi spun care carte e demnă de citit şi care nu.
Mă bucur, iarăşi, că nu mi-a fost dat să cunosc nici un autor/autoare în mod direct, ca să nu-mi fie afectate opţiunile de o nu ştiu ce atractie sexuală, senzuală, psihică faţă de dânsul/dânsa. Îmi plac mărturisitorii totali, cei, adică, ce nu se tem de Realitate. Nici de cea infernală dinlăuntrul lor, nici de cea depravată, de afară.
La bună citire! Nu m-am ţinut de cuvânt, de aceea, terapeutic, o vreme voi sta deoparte.
Trimiteți un comentariu