M-am gîndit la pasărea cu gîtul roşu
ah, ce mult m-am gîndit
şi ea nu, n-a venit
şi la tine m-am gîndit, bestie tristă
şi tu ai trecut prin faţa casei mele
şi nu te-ai oprit
ori te-ai dus în grădina cîntărilor
ori mai bine m-ai lăsat singur
suavă închipuire, nemernico.
ori m-am tîrît cu grumazul
prin cioburile mărunte ale ferestrei mele
prin care te-am pîndit şi te-am desfătat
(Matei Vişniec - Pasărea cu gîtul roşu)
Se întîmplă că de la o vreme mi-am coborît nasul şi domolit pofta de a da verdicte, găsesc deci tot felul de comori mărunte - pînă acum nevăzute - aproape în fiecare dimineaţă. De cîteva ore mă ocup să dau, în mintea mea, o linie melodică acestor versuri, mă bucur să găsesc un tralala ameţit şi să-l pierd. Dar parcă am avut ureche muzicală vreodată?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu