miercuri, 6 iunie 2007

Priveghi

Am privegheat, râzând cu neruşinare, ivirea zorilor, hohotind uitaţi de lume, departe de a fi beţi, luând pe nepregătite corpurile cereşti la o partidă de sex forţat, spre disperarea sufletelor cucernice dimprejur, degrabă înghesuindu-se a-l suna pe popă pe celular, smiorcăindu-se, să amâne pentru dânsele cu o oră slujba de anul nou, să le dea, adică, răgaz suplimentar a-şi spăla droaia de păcate gândite şi necomise timp de o întreagă noapte. O noapte a abstinenţei, a evocării luminoasei personalităţi a lui Martin Luther King, întrezărit în întunericul generos al nopţii ca un bătător înverşunat de cuie, dar nu în copitele cailor, ci în tăblile cu învăţături către brothers, fixate pe uşile tuturor bisericilor de negri din USA, uşi să fie că tăblii erau destule, pe reverend îl vizită dintr-o dată inspiraţia grafomaniacă.

În acest timp, camera se prefăcuse, vezi bine, acum că-mi aduc aminte, în trecere către tărâmul celălalt; oameni tineri, în frunza vârstei, se încolonau cuminţi şi ascultători şi treceau necontenit dincolo, pe la noi prin cameră, în lumea umbrelor; au mai păşit pe acolo: o trăsură trasă de vizitiu, o râmă uriaşă, de casă, care nu mai putea de somn, băieţii cu cornetele, trei la zece mii, fata morgana, fata împăratului - ţinând-o de mână pe fetiţa cu chibriturile, fata babei şi Marcel Proust, aflat şi pe lumea ailaltă tot în căutarea timpului pierdut.

Un comentariu:

Suzi spunea...

Uaaau placut mult la mine acest post!!!
Fara cuvinte.
Semnez