Ploi ivite din senin, la propriu, împinse de un vânt care deschide cu braţ vânjos uşile şi invită înăuntru spiritele ce nu au alinare; să vie, adică, înăunthrough cu noi, ele însă, excesiv de sfioase, deschid doar uşa, nu le interesează să bem împreună un pahar gol de vodcă, căci în acest fel ne-am putea împăca din greşeală, am avea toate şansele să depunem armele.
Cetăţeanul de onoare al oraşului, cel născut în autobuz, îşi dorea să devină el mejor futador del mundo şi, pentru asta, făcea toată ziua flotări şi se antrena în secret cu o târfă uscată şi experimentată, pentru a se răzbuna pe cea care l-a azvârlit în pușcărie, din cauza împotrivirii sale - deh, târfă cu mofturi: visul lui era să o posede, dar nu până la epuizare, ci până când ar fi crăpat-o în două; la cimitir, el futador se întâlneşte cu soţia nesatisfăcută şi i se bagă amical ăsteia sub piele, cu multă virilitate, mai ales că înainte de închisoare el nu apucase să-și desăvârşească virtuțile de bărbat, complicat tare, complexă şi viaţa asta!
târfa reconvertită în educatoare se lasă mintenaș impresionată de sinceritatea cu care viitorul futador îi mărturisește modul în care ar fi urmat să se răzbune - despicând-o în două, şi se înființează într-o noapte, ea - singură, roasă de curiozitate - dispusă a-l ajuta să-și ducă planul la capăt, deşi el mai că renunţase la acea dată, foarte complicat, nu vă zic?, şi îşi azvârli bluza de pe ea, ascunzându-se facil în dosul promisiunea că după aceea nu se vor mai vedea, atâta doar că noaptea de amor fu plină de minunate surprize, care mai de care: gâfâieli și gemete ce nu semănau defel cu ceea ce ai fi așteptat de la o femeie care „se sacrifică pentru liniştea familiei” sale, ce să mai pomenesc despre plăcuta osteneală de apoi,
îmbrăţişarea aia reciprocă, disperată, a picioarelor şi lacrimile căzute cu întârziere, mai puţin abundente, orişicât, decât sudoarea ce se prelinsese de pe trupul amantului în timpul marii răzbunări, până în zori, când a urmat momentul sincerităţii crude, nu înainte, însă, de un duş înverşunat, poate cel mai aprig duş din istoria filmului, cum îşi mai mirosea ea pielea, braţele, cum își mai împingea ea sânii în încercarea deznădăjduită de a-i aduce mai aproape de nas, tentativa patetică de a recupera și a păstra pentru totdeauna mirosul bărbatului care o despicase toată noaptea,
a doua zi, proaspăt reîntors, degeaba insistase soţul să facă dragoste, era prea mult, o durea tot trupul, întrebarea lui inutilă de ce, răspunsul: total, sincer, în film...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu