Nu era destul că (poate cu excepţia primilor 5-10 ani de viaţă) urăsc de când mă ştiu iarna şi toate manifestările meteo specifice ei (frig, zăpadă, chiciură, lapoviţă etc), dar în momente ca acesta de azi - când aflu din surse sigure că la final de săptămână se prognozează din nou (!) depunerea unui strat de nea în aproape toată ţara - simt că-i urăsc şi pe cei care încă se bucură infantil de fiecare fulg căzut și depus. Uite, mami, linge! Iar mami lăsă să-i cadă din poală fututul ăla de ciorap desperecheat, la care lucra din noiembrie, şi fuga la geam, ţinându-se cu o palmă de şale. Afară ningea lipicios, staţi, cum îi zicea? ah, da - feeric, ca-n poveştile cu tâmpiţi: lin, cu un foşnet abia perceptibil, cam ca acela făcut de pampersul suculent al unui sugar în contact cu fundul său iritat. Ce peisaj!
De câteva zile, gazonul cel tânăr din parcul oraşului, estimând în mod greşit că i se pregătesc temperaturi mai puţin inhibante, a căpătat culoare verde în obraji. Mie abia culoarea ierbii fragede, de până prin luna mai (nu există lună mai fermecătoare!), îmi dă viaţă; verdele ei îl ador, mirosul ei reavăn de lapte proaspăt de vacă. Nu mă inspiră - sunt eu lipsit de imaginaţie, ştiu - albeaţa inexpresivă, cadaverică a păturii de o...mă-ta, nici nemişcarea zilelor geroase, când nu ai altceva de făcut (dacă nu ești schior amator) decât să citești până-ți scârțâie ochii, mai arunci câte un lemn pe calorifer, iar timpul pare că ar cumpăni dacă n-ar fi mai bine să se oprească și să intre înapoi în big bang-ul milenar dirijat de Benny Goodman - din care s-a și născut! Pe lângă toate astea, România e deprimant de urâtă iarna! E toată o carie. Tată, tată, n-am nici o carie! Iar oamenii sunt, în majoritatea lor, de neprivit în ochi. Nişte sălbăticiuni dependente de fumat şi de TV.
De câteva zile, gazonul cel tânăr din parcul oraşului, estimând în mod greşit că i se pregătesc temperaturi mai puţin inhibante, a căpătat culoare verde în obraji. Mie abia culoarea ierbii fragede, de până prin luna mai (nu există lună mai fermecătoare!), îmi dă viaţă; verdele ei îl ador, mirosul ei reavăn de lapte proaspăt de vacă. Nu mă inspiră - sunt eu lipsit de imaginaţie, ştiu - albeaţa inexpresivă, cadaverică a păturii de o...mă-ta, nici nemişcarea zilelor geroase, când nu ai altceva de făcut (dacă nu ești schior amator) decât să citești până-ți scârțâie ochii, mai arunci câte un lemn pe calorifer, iar timpul pare că ar cumpăni dacă n-ar fi mai bine să se oprească și să intre înapoi în big bang-ul milenar dirijat de Benny Goodman - din care s-a și născut! Pe lângă toate astea, România e deprimant de urâtă iarna! E toată o carie. Tată, tată, n-am nici o carie! Iar oamenii sunt, în majoritatea lor, de neprivit în ochi. Nişte sălbăticiuni dependente de fumat şi de TV.
7 comentarii:
Iarna, România e un platou de filmare pregătit pentru un film horror, iar reuşitul scenariu este scris de cei de sus îmbrăcaţi la costume, astfel că până la Oscar nu mai e decât un pas!
Salut Cristian! Long time no see! ;)
Mai rău decît horror e deprimant. De horror te sperii de câteva ori şi-ţi trece. Depresia, mai greu... Bine ai revenit!
Adevărat, luna mai e cea mai cea... Oraşele frumoase se văd pe ploaie, iar femeile frumoase când dorm... Da, oraşele noastre sunt urâte pe ploaie din cauza pustietăţii...toţi se ascund în case şi se îngraşă. Of, Cristian, te aprob deplin, merităm ``un social`` mai emancipat. O plimbare pe vreme rea te face să percepi mai bine ``înăuntrul``, ``intimul``, românii fug de ea ca dracul de tămâie, nu au darul introspecţiei...Las` că vine căldura şi atunci ne vedem toţi la ştrand cu mici, langoşe şi glume locale! Ori toţi buluc, ori niciunul!
Nu am eu treabă în text cu "socialul", ci cu fulgii de zăpadă. Am uitat să menţionez şi "mitul" întreţinut de cei cu intelect subliminal cum că, de frig, ar muri microbii. Mă opresc puţin să râd! :)
Dacă nici românii nu au "darul introspecţiei"... Din contră, cred că de aici şi fatalismul nostru înnăscut! Din prea multă "cugetare" (în sens de ezitare, cumpănire, echilibristică prin principii, flexibilitate mintal-caracterială exagerată, nu silogism, nu logică, nu meditaţie).
Şi-apoi, pe ploaie, în România - nu. merci! Tot mai bine la Paris sau la Aalborg. Pe ploaie. Aşa văzut-am.
Penultima te propoziţie mi se părea că face referire la social, la oamenii din jur. Nu ziceam noi odată că oamenii fac şi ``fac`` oraşele? Nu iubim noi Clujul şi pentru clujeni? Vezi, eu nu ajung la Paris chiar mâine-poimâine. Cred că îmi iau o pelerină, o umbrelă chic imensă şi tot mă voi plimba şi pe ploaie, şi pe moină. Eu sunt o româncă diferită, voi ieşi şi pe vreme rea. Voila, pour etre moi-meme! :) P.S.Sunt solară totuşi, doar un strop rebelă.
Dar să ştii, Cristian, că mie mi-a plăcut atunci Tm, chiar dacă a plouat. Ţine şi de stare, frigul e mai frig cînd eşti şi singur/ţi-e şi urît; lumina mai frumoasă cînd ai motive de bucurie etc.
Nu ştiu eu...În mod sigur, am îmbrătrânit puţin. De câte ori am încercat Timişoara cu degetul în ultima vreme am dat de umed eşec. :( Nici nu pot vorbi despre asta. I need a psy! :)
Trimiteți un comentariu