luni, 15 martie 2010

Psihohoticul

Mda, să râdem forţat, şi astăzi, cu dl Mircea Mihăieş, care are - în EVZ - nişte probleme (grave, incurabile) cu acelaşi Crin Antonescu şi (aţi dedus foarte bine) cu Ion Iliescu, dar şi cu - stai aşa! - "postacii" de pe internet (păi da, că "postacii"-s, în număr din ce în ce mai mare, preponderent critici cu, săru' mâna, dl preşedinte, şi e de notorietate că NU poţi fi critic cu, săru' mâna, dl preşedinte, acest adevărat Joseph McCarthy al Dâmboviţei - dacă nu vrei să treci drept internaționalist-comunist, duşman al democraţiei și al schimbării) .

De data asta, baiul e că dl Antonescu nu a vrut să intre anul trecut la guvernare, rugat frumos de, săru' mâna, şefu', cum spuneţi dumneavoastră, şefu', dl preşedinte. În continuare, dl Mihăieş construindu-şi poşircoasa "argumentare" (de fapt, aceleaşi mitralii de blesteme şi limbaj de mahalagiu dus, totuşi, la şcoală - nimic special, şi C.V. Tudor poate scrie aşa!) pe halucinanta impresie că PNL ar fi fost un fel de câştigător la ultimele alegeri legislative şi că ar fi fost obligat (faţă de alegători) să accepte parteneriatul guvernamental cu hibrizii din PDL. Eu sunt unul dintre acei alegători liberali (în acelaşi timp, un consecvent critic cu ceea ce, de regulă, votez - mai ales că nu am un scaun de protejat politic, ca unii de la ICR, unii care nu au nici cea mai mică idee cum e să-ţi câştigi un job prin merite, în privat, nu prin numiri politice), şi-l asigur că am stat extrem de încordat, temându-mă că se va decide intrarea la putere.

Am aşteptat răbdător (nu a durat mult, cam un an) să vină clipa în care să pot scrie următoarea frază: a trecut vremea în care se putea spune că, liberal fiind, e preferabil (haha, citeşte moral!) să accepţi o felie de Putere în chip de vioara a doua, alături de neprihănitul, nedisimulat reformistul, incoruptibilul PDL, decât să te faci frate întru moţiune cu satana pesedistă.

Vezi, de aia nu puteau guvernul Boc şi şeful statului să modernizeze... reforma şi să schimbe modificarea! Că se împiedicară de Crin Antonescu şi de Nelu Iliescu. Nu o să dau link către invectiva care ocupă degeaba spaţiul tipografic în EVZ. E ca şi cum v-aş trimite la hazna. Or, eu mai am nevoie de voi p-acilea. Unde mai pui că-n sec. XXI propaganda sistematică - de orice soi (aşadar, inclusiv cea prin omisiune, practicată de ţuţerii cu job cultural-politic) - dă oricărui ins cu vestigii de bun simţ o oarecare senzaţie de sfârşeală şi leşin.

P.S. din respect pentru toţi cei care trec pe la noi şi pentru mine însumi, după această postare voi înceta să mai frecventez textele sus-numitului. Fie-i frustrarea uşoară!

5 comentarii:

Cristian SÎRB spunea...

Avem o problemă cu comentariile. Am văzut unul de la Ancussa, l-am aprobat şi... nu-i! În permanenţă apare un comentariu la moderare, dar când intru pe el: nu-i! Ne cerem scuze.

Ancussa spunea...

A, mnoah...zapada o fi de vina, stai sa imi amintesc ce am spus. :))

Cristian SÎRB spunea...

Povesteai o întâmplare tristă cu M.Mihăieş protagonist, figură irecuperabilă a idolatriei politice.

Ancussa spunea...

Rewind:
Menţionasem că şi acum doi ani dl MM îi oferea lui Traian Băsescu aceleaşi "ofrande", chiar dacă pe pagina opusă a articolului său putea citi cu îndestulare din discursurile idioate ale îndrăgitului preşedinte. Mesajul domnului profesor a rămas acelaşi, în concluziune, nu cred că se mai merită osteneala să îi citim articolele nici măcar pe diagonală.

Mai degrabă, în ziua de azi, cred că "postacii" ar trebui acuzaţi de deţinerea unui surplus de informaţie, nu de "dezinformare". E tot mai plin de haz dl profesor.

Cristian SÎRB spunea...

Gata, am terminat cu el! Pierdere de vreme şi mâhniri gratuite în scurtele după-amieze care-mi stau la dispoziţie.