joi, 11 martie 2010

Limbism

Continuă să mă uluiască - deşi demult întoarsă pe toate feţele şi deja consumată; deşi li s-a atras atenţia pe toate tonalităţile că au ajuns ei înşişi nişte gafe monumentale - preocuparea strident unilaterală, cu accente obsesive, a domnilor Mircea Mihăieş şi H.-R. Patapievici, în contribuţiile lor publicistice, pentru "subiecte" ţinând strict de afacerile dinlăuntru ale PSD şi/sau PNL. Noua (?) strategie e menită, pesemne, a înlocui osanalele nedemne, înălţate de aceştia în trecuta campanie electorală. Deh, şi omisiunea-i vorbă...

Primarul vâlcean PDL - arestat? Pac, M. Mihăieş va scrie încă o dată - excelând în stilistica sudălmii şi atât - despre nesimţirea lui Ion Iliescu de a trăi până la 80 de ani şi de-a trage încă sforile în PSD (nu mai poate dom' profesor de soarta social-democraţiei româneşti...) sau îl vom regăsi brodând submediocru, once again, pe marginea asemănărilor dintre păpuşa horror Chucky şi dl Crin Antonescu. Primarul PDL de Craiova (sponsor generos al campaniei ex-prezidenţiabilului democrat-liberal) e depus şi el în arest? Bun, H.-R. Patapievici va deplânge, în consecinţă, intrarea benevolă a PNL în sfera de influenţă a PSD sau practicile dictatoriale (incontestabile!) de dată recentă din partidul "istoric", sau va măsura analitic gradul de onestitate al campaniei Respect, pusă la cale de Realitatea TV. Modifică guvernul Boc Statutul funcţionarului public, ca să-şi poată numi lingăii şi clienţii în fruntea deconcentratelor (în cel mai pur "stil pesedist", d-le filosof), şi dl filosof, în replică, îşi vede mai departe, impasibil, de "raportul" său somnifer despre presa mioritică a anului 2009 (bun şi raportul la ceva, cândva, dar, ia să vedem, cum devine treaba cu Statutul acela?). Curat baba oarba! Ce să spun, aproape că mi-e acum mai lesne să înghit găluşca îngrijorărilor inocente, selective şi, evident, lipsite de ipocrizie ale domniilor lor!

E înduioşătoare sforţarea pixului acestor domni de a face, vorba românului vechi, din căcat praştie, adică: din PDL (actualmente, un hibrid politic cu căpătâi incert, dar cu obiective limpezi, de gaşcă) - un Partid! Din păcate, a scrie editoriale corozive despre rivalii de pe eşichier ai favoriţilor lor nu prea e de natură a consolida poziţia democrat-liberalilor. Mai ales când publicul cititor regăseşte săptămânal acest duet cultural-român încremenit într-o dezonorantă postură: - unicul duet din întreaga gazetărie băştinaşă care ignoră sistematic toate intrările cu oiştea-n gard (să nu zic dovezile de incompetenţă sau ezitările interesate) ale administraţiei Boc. Dacă ar realiza brusc, măcar H.R.-P. (de la care încă mai am aşteptări de reviriment), cât de previzibil a devenit în apariţiile sale din EVZ (unde nu are sens să-l mai citim, ştiind dintru început ce "idei" va înşira), s-ar cutremura şi-ar emigra, la rându-i, în Pampas.

Această obstinenţă întru "discreditare" a liberalismului tradiţional (cu şi fără argumente desprinse din realitate; multe din textele dumnealor părând a fi efectele unor greu de refulat refluxuri ale vezicii biliare) nu vine niciodată singură, ci însoţită de o altă stridenţă: "arta" deja leşioasă, greoaie şi tot mai dificil de pus în practică, pe care se screm s-o probeze, de a ocoli ORICE atitudine critică (şi, slavă Domnului, au destule prilejuri!) la adresa partidului de guvernământ.

Am grijă să mă declar aici în prudent dezacord cu modul în care Crin Antonescu a înţeles să-şi asigure realegerea în fruntea PNL. Am citit suficiente articole zeflemitoare sau serios îngrijorate pe acest subiect, scrise de publicişti mai obiectivi (inclusiv dintre cei bănuiţi de "mogulism") şi chiar mai talentaţi în acest domeniu, al jurnalismului, decât "somităţile intelectuale" pomenite mai sus. Respect diferenţele de opinii şi nu-mi imaginez existenţa în afara pluralismului politic (cu toate că, în ziua de azi oricine poate trece mai liberal decât distinşii cultural-români, susţinători frenetici ai unui regim prezidenţial - dacă s-ar putea, alimentat de un partid unic, ghici care? - şi ai Parlamentului unicameral - idem). Cu slalomul culturnicilor prezidenţiali, chirurgical executat printre ştirile defavorabile echipei căreia îi cântă în strună, am însă mari probleme a mă împăca.

Pe mine mă scoate din pepeni, de fapt, nonşalanţa cu care cei doi se fac că plouă, câtă vreme, în realitate, baş că plouă, dar cu dosare penale asupra partidului lor de suflet. Ambii 'telectuali înfierează şi combat adânc votul pe liste (practicat, de altfel, de ani de zile la congresele PD şi PDL), tendinţele autoritariste ale Crinului, presupusa obedienţă a liderilor liberali faţă de dl Patriciu (în vreme ce PDL nu stă chiar pe roze în privinţa liderilor veritabili, fiind campion la categoria yesmen-i, tocmai pentru ca dl Băsescu să strălucească şi mai orbitor) şi vehiculează fără a obosi, până la tembelizare, veşnica temă a "trădării" lui C.P. Tăriceanu - vezi momentul în care preşedintele ţării a lansat găselniţa tristă a alegerilor anticipate 2005, la numai câteva luni de la alegerile propriu-zise, în urma cărora Alianţa D.A. nu a ieşit atât de potentă încât să-şi asigure majoritatea confortabilă (târzie consolare pentru o campanie electorală 2004 tratată superficial, dragă Stolo).

Să fie limpede: nu voi cădea vreodată în ispita de-a contesta acestor domni competenţa profesională, din pricina nevertebrării politice pe care-o dovedesc de ani buni. Ba, mai mult, pot admite şi că dl Patapievici are în cea mai mare măsură dreptate în editorialul semnat azi (11-03-2010) în SENATUL EVZ: Requiem pentru un partid istoric! Dar, pe cuvântul meu, portretistica - hilară prin bine jucata ei inconştienţă (s-o numim: tehnica ochelarilor de cal) - conţinută în cuvintele pe care le voi cita mai jos, pare a fi extrasă din proiectul acelor pagini din manualele de istorie ale viitorului în cuprinsul cărora urmează să fie "fişat", pentru urmaşii noştri, dl Traian Băsescu - începând cu episodul "Petrică, eşti cel mai bun". A se înlocui doar numele:

"Din punctul de vedere al puterii sale, desigur, manevra a fost foarte bună: nici un lider liberal nu a avut asupra partidului controlul pe care îl are acum Crin Antonescu. Dar din punctul de vedere al pretenţiilor sale liberale şi democratice manevra sa a fost un autodenunţ: ea l-a demascat pe Crin Antonescu drept ceea ce criticii săi au spus dintotdeauna că este - un demagog superficial, un politician lipsit de principii, ghidat numai de simţul puterii personale şi complet ignorant în teorie liberală."

2 comentarii:

anca giura spunea...

Auzi, Cristian, ai încercat vreodată să scrii la vreunul dintre ziarele locale, arădene? Din două una, ori n-ai încercat findcă te-ai fi compromis coborând la nivelul lor...ori ei te-au ``respins``...pentru că erai prea bun, desigur. Ai pană de editorialist convingător, cu stil. Dacă ai scrie tu anumite editoriale aş citi şi eu ziarele respective, că altfel n-o fac, e sub nivelul meu în momentul de faţă!

Cristian SÎRB spunea...

Mulţam! Încerc să scriu cum mi-ar plăcea să citesc. Mie-mi plac jurnalele incisive şi ziariştii care scriu cu stil şi fără menajamente. Pentru articole ponderate, "corecte" şi îngăduitoare cu cei care deţin pâinea şi cuţitul, citesc presa culturală.

La Arad, am publicat câteva texte, fără bani. Dar mi s-a sugerat, după o vreme, politicos că i-ar interesa mai mult articolele despre accidente şi alte violuri.