În afară de Up, nu am văzut nici un alt film dintre cele care au concurat pentru Oscar-ul din acest an. Asta nu înseamnă că am tratat evenimentul cu indiferenţă. Ba, din contră, m-am erijat şi-n suporter. Nu că aş fi avut favoriţi. Ci am fost un suporter, fanatic şi pe faţă subiectiv, al nereuşitei Avatar-ului (din care am tot fost bombardat cu suficiente secvenţe cât să-i amân vizionarea până "vine" pe HBO), regizat de "titanicul" cinematografiei americane...
Motivaţia degetelor mele răsucite în chip de ghinion e simplă: cât timp om mai avea poftă să vedem filme, aş dori să le vedem jucate de actori în carne şi oase (nici de umanoizi creaţi pe PC, dar nici de amatori culeşi de pe stradă - în numele neorealismului de doi lei; de actori şi atât, conform cutumei). Iar "pixarurile" (pe care, de altfel, le gust) şi 3D-urile, cu tot respectul, să facă bine să-şi respecte rangul şi să concureze în secţiuni special concepute. Cred cu tărie că oamenii mai au multe de spus, de arătat, de jucat în arta cu nr. 7.
Cinstita (pentru că moderată) oscarizare a fanteziei Avatar, îmi recâştigă - personal - respectul faţă de Academia americană de film şi, tuturor, ne dă un răgaz să răsuflăm uşuraţi, sperând că mai va nişte ani (sper că măcar jumătate de secol) până când ne vom infecta, universal, cu 3dimensionare.
Musai a se citi, la cestiune, şi splendidul: Drogat cu durere, Up şi Bastarjii
Motivaţia degetelor mele răsucite în chip de ghinion e simplă: cât timp om mai avea poftă să vedem filme, aş dori să le vedem jucate de actori în carne şi oase (nici de umanoizi creaţi pe PC, dar nici de amatori culeşi de pe stradă - în numele neorealismului de doi lei; de actori şi atât, conform cutumei). Iar "pixarurile" (pe care, de altfel, le gust) şi 3D-urile, cu tot respectul, să facă bine să-şi respecte rangul şi să concureze în secţiuni special concepute. Cred cu tărie că oamenii mai au multe de spus, de arătat, de jucat în arta cu nr. 7.
Cinstita (pentru că moderată) oscarizare a fanteziei Avatar, îmi recâştigă - personal - respectul faţă de Academia americană de film şi, tuturor, ne dă un răgaz să răsuflăm uşuraţi, sperând că mai va nişte ani (sper că măcar jumătate de secol) până când ne vom infecta, universal, cu 3dimensionare.
Musai a se citi, la cestiune, şi splendidul: Drogat cu durere, Up şi Bastarjii
48 de comentarii:
Cum ţi s-a părut UP? Paranteză: o singură idee am reţinut din link, că cinema-ul clasic are încă multe de spus.
Ce înseamnă ”o singură idee”? Că, în rest, e de neînțeles articolul acela? Sau ce? ”O singură idee” sună depreciativ, nu de alta. Altfel ar fi sunat: am reținut (mi-a atras atenția) o idee. Pe de altă parte, nu voi sta să păzesc textul respectiv. Dacă eu am văzut ceva ”splendid” într-însul, trebuie că e ceva...
Cred că ideea era: să ne bucurăm, mai există (încă!) speranță. Cinema-ul ar avea multe de spus, mai departe. Dar dacă se va complace a învăța publicul să ceară tot mai mult 3D, nu știu... Mie mi-a plăcut în articol și ideea: 3D => 2Dimensionarea minții privitorului.
Am văzut în acest week end Alice in Wonderland, regizat de Rin-Tim-Tim Burton. Un alt 3D film, dar cred că de data asta e mai reușit decât Avatar.
O țară a minunilor (care în film se numește de fapt ”underland”) plină de culoare dar cu o poveste lipsită de substanță, iar pălărierul nebun, e doar nebun, chiar și pălăria sa e mai carismatică.
Ce scrii tu chiar seamănă cu cronica (totuşi, îngăduitoare) din NYT de weekend. Ai dreptate că nu e suficient doar să simulezi nebunia (sau excentricitatea, CRED că dl Depp are afinitate pt rolurile astea, însă parcă mi-a ajuns), mai rămâne să arăţi şi ceva artă.
De exemplu: "After a short glance back at Alice’s childhood and an equally brief look at her present, he sends the 19-year-old on her way, first down the hole and then into a dreamscape — unfortunately tricked out with 3-D that distracts more than it delights (...)"
Mr. Burton lavishes his attention on the little things in “Wonderland” — the perfectly drawn red heart painted on the center of the Red Queen’s mouth, for instance — perhaps because nothing else claims his attention. He’s very bad with the awkward action scenes, maybe because he’s embarrassed that they even exist. etc
M-am bucurat ca nu a castigat Avatar marele premiu, pentru ca face de ras genul science-fiction, si asa vai de el in ultimii ani. Dar nici de Hurt Locker nu ma bucur. Probabil este un film "artisitc", bine realizat, dar este nerealist si nu face decat sa propovaduiasca violenta americana in Irak si incearca sa ne convinga sa simpatizam cumva cu bietii invadatori. Nu-i de mirare ca a luat atatea Oscaruri. Este un material de propaganda perfect.
Mira-m-aş, Caludiu, să fie vorba de propagandă. Academia care acordă aceste premii e burduşită cu militanţi (intelectuali, artişti) de stânga, pacifişti, categoric împotriva războiului din Irak. Să-l vedem mai întâi, dar nu ştiu de ce am presimţire că e taman invers: un "material" care, cel mult, "demască" impostura americanilor în Irak. Sau, poate, nu e deloc menit să susţină o anume teză!
Sunt pe aceeaşi lungime de undă cu tine în ceea ce priveşte Avataru`, chiar mă bucur că n-a câştigat! Oricum, nici eu n-am urmărit decât "District 9" şi, chiar dacă înclin puţin (şi) către filmele de tip SF, nu l-aş fi nominalizat pentru Oscar!
Tot ce astept eu e înfiinţarea unei categorii aparte pentru astfel de filme. "Avatar" ar merge foarte bine la categoria Disney-Pixar, animaţie.
Nu e permis să concureze şi să scoată din cursă filmele realizate în mod "clasic". În loc de cele 3 Oscaruri de consolare, mai bine premiau 3 actori pentru întreaga carieră.
N-am văzut nici unul dintre filmele de care povestiți voi aci așa că please seeeeed să pot să mă bag și eu în discuție :)
Enervant de multe SF-uri apocaliptice și cu tentă postmodernă(vorba lui CTP) în ultimii ani, unde sunt filmele care să te inspire to boldly go where no one has gone before, to seek out new life and new civilisations?
/pruncu' lu' Stanca
Missed u so! Lasă că te însămânțăm noi. :) Din păcate, și noi stăm cam prost la capitolul vizionare.
Recomand cu căldură nominalizatul Up, dar și Up In The Air - it is a must (must de struguri, nu alta!). Un film de un sarcasm înfiorător, coroziv, la adresa corporatismului și carierismului. Vera Farmiga e senzațional de senzuală! Aburește ecranul și deschide porii. Dar filmul nu pentru asta mi-a plăcut întâi și-ntâi.
Mie nu imi plac filmele SF, AVATAR l-am vazut intr-o conjunctura nuame, cu niste prieteni care tot auzisera ca e bun, si m-au convins ca nu e SF-ul e tip Star Trek..si mi s-a parut ok, merita vazut, ca realizare, punere in scena, etc dar perfect de acord cu tine, ca nu vreau sa vad un viitor al filmelor 3d, sa ramanem totusi cu picioarele pe pamant..zic!:)
Da, spune bine, citatul dumitale din NYT sau de unde l-ai luat. În ultima scenă de acțtiune în care Alice, rulată într-o armură, se luptă cu un balaur sau ce naiba era, m-am întrebat: la ce mă uit? la Alice in Wonderland sau Cronicile Narniei?
Cred că i-au făcut atâta reclamă pentru că nu erau nici ei convinși dacă filmul e bun sau nu.
Eu am o relaţie de prietenie cu SF. Mai ales cu cele nerobotizate. De exemplu, eram inabordabil duminicile, când "se dădea" pe TVR seria TWILIGHT ZONE.
``Solaris``e singura carte de SF care m-a fascinat. Filmele aferente mă lasă indiferentă, neînsemnând că unele n-ar fi bune.Iar 3D, ca şi vouă, îmi dă fiori neplăcuţi. Când jocul actorilor va muri, toate vor fi murit deja...Sunt în căutarea perpetuă a unui paradis pierdut, nu a unuia proiectat în viitor. Sunt pentru tehnologie, dar haideţi s-o reglăm cumva. A AJUNS SĂ NE DEVOREZE, SĂ NE INCLUDĂ.
Îmi cer scuze că deviez de la subiect și nu o să mă supăr dacă nu mi se răspunde daaaaaar poate ne spune doamna Giura de care dintre accesoriile electocasnice și de bucătărie din dotare se simte amenințată, nu mi-ar place să fiu devorat în viitorul apropiat și aș vrea să fiu prevăzător.
Mi-au venit Avatarul și UP, o sa revin cu un comentariu.
/Radu
Pe unii îi consumă televizoarele cu plasmă. Pe alţii jocurile pe PC. Unii nu au pace dacă nu-şi schimbă la 2 ani automobilul. Cred că la asta se referea Anca. Nu mai cred că toate sculele astea ne pot îmbogăţi sufleteşte aşa cum o pot face călătoriile, cărţile, relaţiile interumane. :)
E doar o tentativă de răspuns.
Îmi cer scuze, am şters din grabă comentariul Ancăi, dar l-am putut recupera după cum urmează, neciuntit:
Vai, d-le Radu, v-am deranjat cumva? Vă va mira să vă spun că am robot de bucătărie de tăiat legume, dar nu-l folosesc. Spălatul lui durează mai mult decât tăierea manuală şi julien a cepei. Bine, vă las, d-le Radu Anonim, mă duc să fac menajul la care mă invitaţi subliminal. Evident că N-AŢI ÎNŢELES UNDE BĂTEAM. Cristian în schimb, da.
Oau, Cristian, deci undeva de înregistrează totul!:) Că vrem că nu vrem! Există viaţă după moarte în cyberspaţiu!:) Ghinion sau noroc?
Un mic avertisment:
Atât Up, cât şi Avatar sunt filme special făcute pentru a profita de efectele 3D. Desigur, ambele au scenarii, actori mai rar, dar să nu scoatem filmele din context. Văzute pe ecranul PC-ului le diluează esenţa.
Şi să nu judecăm genul SF doar după Avatar. Avatar nu este deloc reprezentativ pentru altceva decât pentru efecte speciale extreme. Acolo excelează. Văzute la cinema 3D, cu sunet DTS. Nimic artistic, niciun fior, nimic original, doar divertisment.
Anca, există viaţă după moarte în cyberspaţiu şi androizii probabil visează oi electrice.
Cred că e singurul loc în care există viaţă după moarte. Să mai spună cineva că oamenii nu au acum tot ce şi-au dorit vreodată :)
Da, Claudiu există UN FEL DE VIAŢĂ DUPĂ MOARTE în cyberspaţiu! Dacă eu astăzi mor, tu n-ai să-ţi dai seama niciodată, voi fi tot nemuritoare prin câteva commenturi, articole,poze. Şi ce tristeţe mă cuprinde de la atâta nemurire!!!!!!!!!!
Hiacint, chiar aşa, ce mai amăgire pe capul nostru! Eu zic că vom muri la fel ca acum 10000 de ani, în ciuda tehnologiei. Şi la fel de uitaţi vom fi, nişte fosile care se adâncesc tot mai tare în mâlul internetului care depune secundă de secundă un nou strat de praf peste tot şi peste toate. Dar eu sunt o fată de la ţară dacă acolo am trăit primii 18 ani, nu? Mai am deci o fărâmă de animism în mine şi zic că dacă mor într-o zi de primăvară în iarbă, cu cerul kantian deasupra mea, ei, las` să fie!:)
Îmi place intervenţia lui Claudiu.
Au şi fetele dreptate!
Iar asta mă macină şi pe mine: "Eu zic că vom muri la fel ca acum 10000 de ani, în ciuda tehnologiei".
Eu nu înţeleg de ce Anca mereu urlă la noi mereu. IN SPACE NO ONE CAN HEAR YOU SCREAM!
Păi, poate tocmai de aia: e prea mult spaţiu între voi. Altfel ar fi într-o cafenea...
Claudiu,semnul exclamării sugerează pentru tine urletul în acest context? Cel puţin ciudat, dragă... Eu chiar am o voce joasă şi calmă. Era ceva stilistic...Şi păstrează-ţi distanţa de ani-lumină,...am păscut noile alea împreună vreodată?...sau când m-am mai adresat eu ţie de ai ajuns la a doua eroare(umană sau androidă?)că eu ``mereu``...???????????????????????????????
On se calme, maintenant!
probabil ca cel mai bun film dintre nominalizate este "a serious man", al fratilor coen. din fericire - daca ne gandim cu ce a concurat - a trecut cam neobservat, pastrandu-si demnitatea, cum ar veni. :)
penibil e si "blind side" cu sandra bullock. de parca e suficient sa joace in 'drame' (ma rog, depinde cat de in serios le iei - iar pe asta cu atat mai mult), ca sa joace bine sau in filme... nu zic bune, dar macar decente.
On se calme, biensur, mais il insinnue que je fais une attaque d`hysterie, ou quoi? Enfin, laisse tomber...avec toi je me calme toujours. Et tu sais tres bien que je suis tout justement un peu enthousiaste. En tout cas, j` espere qu il possede le sense de l`humour. Je t`embrasse.
Wow... Nu am zis că eşti isterică, dar o spun acuma. Nu semnul exclamării sugerează urletul istoric, şi majusculele. Un mic amănunt de etichetă online, dacă am ajuns să fim atât de formali.
Iar eu din formularea "am păscut noile alea împreună vreodată?...sau când m-am mai adresat eu ţie de ai ajuns la a doua eroare(umană sau androidă?)că eu ``mereu``...???????????????????????????????" nu am înţeles absolut nimic. Ce 'eroare'? Ce 'mereu'? Dacă vrei să-mi reformulezi, calm, să înţeleg şi eu, m-aş bucura. Dacă nu, nu mă supăr.
Ce mi se pare foarte suspect(și foarte deranjant) e cum poate să zică un român că am ajuns să fim devorați de tehnologie. Am pierdut ceva în ultimii ani? De cand avem autostrăzi și trenuri ultraperformante? Centrale nucleare în fiecare județ? Să fie așa și mâine mă întorc acasă!
E foarte adevărat ce ziceți voi legat de jocuri pe calculator și celelalte doar că problema ține mai degrabă de psihic. Bunicul meu era la fel de obsedat de cai cum e fratele meu de mașini.
Din păcate tema aceasta e foarte la modă aici în Germania(și sunt sigur că și dumneavoastră v-ați infectat cu ideeile astea citind publicații din vest), râuri de cerneală curg din stilourile filosofilor de canapea preocupați de cât de alterată e relația omului cu natura din revoluției industriale. Să-mi zică cineva o perioadă din istoria umanității în care ne era mai bine ca și în ultimii 200 de ani.
Și cum poate cineva să creadă în mitul armoniei cu natura? Mie mi se pare că natura ne e destul de ostilă(și ne-a fost întotdeauna, nu a existat niciodată paradisul pierdut la care visați, doamnă), am și uitat cum e să traiești fără medicamente fără apă potabilă, cum e să trăiești cu nesiguranța faptului că nu știi dacă o să plouă destul anul ăsta și nu se mai fac croampele?
/Radu
Pfui, am avut o zi lunga, hehe.
/Radu (neanonim, mă găsiți pe starlog.ro Cristian mai scria și pe acolo )
Claudiu, felicitari, stii cum sa te adresezi unei femei. Misoginism? A paste oile impreuna se traduce ca expresie idiomatica prin a avea ceva de impartit intr-un anumit trecut. Are de fapt mai multe interpretari, ca si majusculele, fiecare le foloseste cum vrea.Eu in niciun caz pentru a tipa, cat pentru a sintetiza. Cum in ultimii vreo 10 ani, nu am mai fost declarata isterica de niciun barbat, si chiar ca am multi barbati in jurul meu(pe baza logicii tale extreme sa nu deduci ca as trai intr-un bordel!),tu ajungi sa-mi faci o sinistra impresie. Ori iti ceri scuze, ori nu-ti mai permit sa ma interpelezi vreodata. Cu riscul sa ies si de pe acest blog.
@Claudiu:cred că ai întrecut măsura, că tot vorbim de etichetă. Nu-mi doresc ca blogul ăsta să se transforme în forum de ziar, gîndiţi-vă amîndoi că în spatele nick-name-urilor se găsesc oameni reali, unii sensibili la unele lucruri, alţii la altele, unii mai repede enervaţi, alţi mai greu. Nu e doar o joacă de-a cuvintele, din moment ce vă pasă atît de mult încît să ajungeţi la expresiile folosite în "dialogul" de mai sus.
Musai să îmi salvez discuţiile de aici, reacţiile voastre sunt savuroase!
Anca, nu ţi-am cerut să îmi explici sensul expresiei "a paşte oile împreună", dar nu mai am răbadare şi nici nu vreau să mai supăr lumea pe aici continuând discuţia. Dacă vrei să lămurim lucririle într-o discuţie privată online, îţi stau oricând la dispoziţie, nu sunt greu de găsit.
Hiacint, EU am întrecut măsura? Am întrebat-o pe anca, într-o notă care s-a vrut lejeră, de ce urlă la noi. Ea a sărit imediat ca arsă şi s-a considerat isterică în comentariul adresat lui Cristi, după o înşiruire de litere fără noimă (de ce ar folosi cineva calm o duzină de semne de întrebare?). Nu am făcut decât să îi confirm caracterizarea pe care singură şi-a conturat-o. Şi mă şi acuză de misoginism!
Eu mă retrag, anca poate rămâne liniştită şi calmă, se pare că am greşit blogul, scuze de deranj. Departe de mine gândul de a jigni pe cineva.
Completare:
1. nu cred că se poate cataloga ca fiind isterică o persoană pe care NU O CUNOŞTI.( majusculele îmi servesc şi aici pentru a sublinia ideatic, nu vocal.)
2. oare chiar aşa ne-am asexuat încât să uităm că femeile ar merita un elementar respect? Şi bărbaţii îl merită, neîndoielnic.
3. Claudiu, ai afirmat că eu urlu la voi mereu. Care ``voi``? Care ``urlat``? Care ``mereu``? E o confuzie?Mai sunt şi alte A.G. cu numele. Eu ţie NU ŢI-AM MAI SCRIS NICIODATĂ(subliniere:))Normal că am fost de trei ori nedumerită. Dacă mă numeai temperamentală,poate înţelegeam mai bine.
4 Am făcut o eroare de exprimare mai sus, din grabă. În context era cam aşa:``când am păscut noi oile...``ai putea să consideri că sunt o agramată, ar fi însă din nou neadevărat. Sunt doar grăbită, doar atât.
Radu, pe cât vă respect eu preferinţa pentru tehnologie, tot pe atât aş reclama un pic de înţelegere, d-lor, pentru opiniile mele influenţate de teoriile ``de tip verde``, Yan Arthus&co. Cred că putem convieţui, chiar dacă devenim în anumite puncte divergenţi. Lasă-mă, Radu,să mă bucur de cireşii înfloriţi din grădină, nu de imaginile pixelice cu cireşi. Nu sunt extremă, doar foarte ``artistă``. Vreau să folosesc tehnologia înţelept şi cu măsură. Nu mi-aş schimba data naşterii, dar mă simt uneori excedată de urbanizare, în ciuda temperamentului meu de amazoană( în ale ideilor:)), de combativă.
Doamnă, din păcate nu cred că vă dați seama de ce sunteți influențată. Dați-mi voie să postez un mic citat dintr-un articol pe care-l puteți găsi in revista The Economist, revistă de care bănuiesc că ați auzit. Citat care reprezintă foarte corect mișcarea green și tot cinismul care ține ea.
Military conflict and the preparations that surround it are not, in themselves, good for the environment: far from it. Animals big enough to be eaten, or with body parts that can be sold for a profit, are well advised to stay out of war zones. It is depopulation that matters. Armed conflict and its knock-on effects simply happen to be one of the few forces on the planet that can cause quick and thorough depopulation. These areas struggle to survive when peace arrives. The nasty truth is that the likelihood of random and violent death is the cheapest form of conservation yet invented. Articol complet
E doar un exemplu, mai găsiți zeci de articole din aceeasi temă la ei pe site și în alte locuri. Și ei nici măcar nu fac parte din categoria enviromentaliștilor extremi ca și acel Yan Arthus de care ați pomenit.
Nimic artistic nu poate să iasă din așa ceva.
/Radu
Se pare că spiritul discuțiilor "încinse" de pe Starlog s-a mutat aici pentru o vreme, nu pot decât să mă bucur, mi-o fost dor!
/Radu
Radu,am 34, deci poţi să-mi zici tu. Şi eu pot trimite pagini de filosofie umanistă pe adresa ta de contact( am înţeles că toţi, vai mie, :) proveniţi din echipa ``starlog``) ...dar presimt că ar fi inutil. Înţeleg ce spui, dar mi-ar plăcea să nu fii radical. Vorba lui Ihab Hassan, după cinci sute de ani de umanism, am intrat în post-umanism, iar asta înseamn low-life, high-tech. Ţie chiar nu-ţi place să pescuieşti, să înoţi în mare, să mânânci mure, să respiri aer ozonat? Câte ore stai conectat la tehnologie? Nu prea mult? Te face fericit? Nu, nu e o anchetă, e doar maieutică...:)
Nu înţeleg ce e cu febra de mai sus. Pe mine nu m-a acaparat deloc. Spre fericirea multora. :) Nu vrem să ştim ce-ar fi ieşit. Aşa, a mai rămas măcar loc de bună ziua.
Eu sunt din clubul Prietenii naturii, fără a fi militant ecologist. Nu mă paşte primejdia asta. Dragostea mea de natură (care mă surprinde şi mă înspăimântă şi pe mine, dar nimic deosebit faţă de omul de acum 10 000 de ani) vine, mai mult ca sigur, din privilegiul pe care l-am avut de-a fi crescut la ţară până la o vârstă puberă.
Mă înspăimântă mai tare detectorul de zâmbet al sony cybershot şi felul în care nepotul meu se lasă acaparat ore întregi de PC (neputându-se vorbi cu el în acest timp) decât o furtună trecătoare de vară. Şi cu asta sper că am (aţi) încheiat. Dacă doriţi să vorbim AICI de filme (noile tendinţe în cinema), sunteţi bineveniţi.
Eu sunt din clubul ``toleranţă la opiniile altora`` şi ``retorică polemică``. Şi nu m-am aprins deloc, Cristian, doar simulam* (termen preluat din zona cyber). Enough is enough. Despre filme? Dar numai de mâine încolo şi în alt context. Mie-mi plac filmele scandinave, cele vechi franţuzeşti, Woody Allen forever etc. Pe mâine.
Excesul de orice fel este periculos. Inclusiv excesul de PC, sau de tehnologie, în general, dacă asta duce la alienare. Mai demult, unii copii se îngropau în carţi şi pierdeau timpul bătând mingea.
Revenind la filme, am revăzut recent primele 3 din seria Aliens. Urmează al patrulea. Primul, un SF bun. Al doilea, un film de acţiune, având SF-ul drept pretext. Bunicel. Al treilea a vrut să fie artistic, dar nu a reuşit. Mediocru, m-a dezamăgit. Nu-mi spuneţi nimic despre 4, nu l-am văzut încă.
Cel mai bun film SF recent pe care l-am văzut a fost The Man from Earth. Îl recomand cu căldură. O să vă placă, nu este e cu nave, avatari, lasere sau explozii nucleare.
Cristi, păi despre filme vorbim, discuția noastră ține de substratul filosofic al Avatarului, hehe. Film care nu merită să scriu nimic despre, l-am văzut azi.
Anca, îmi place aerul curat, verdeața și mai ales Dealul Mocrii, sper să nu fi dat impresia că ma omor prea mult după viața de oraș și aerul îmbâcsit dintre blocuri.
Și probabil petrec la fel de mult timp "conectat la tehnologie" cât petreci și tu :)
Din păcate pentru foarte mulți natura si tehnologia sunt două lucruri incompatibile. Totuși nu pot să nu observ un lucru foarte ironic, de când cu revoluția industrială ne putem bucura mult mai mult de natură căci putem supraviețui mult mai ușor în mijlocul ei.
Dar ce am zis așa de radical?
Nu știu cine e Ihab Hassan dar ideea de post-umanism mi se pare la fel de aberantă ca și ideea de sfârșit al istoriei.
Radu, şi cum ziceai tu că-ţi place atmosfera de pe aici? Am şi eu un mic-mitititel merit legat de evervescenţa în cauză? Am alimentat-o măcar un pic? Hi, hi,hi...vezi, în tot răul se inoculează ca un microcip şi un bine.
Ah, da, despre filme atunci, Cristian. Total subiectiv, aş clasifica producţiile de azi ca mergând pe trei direcţii:
-1.filme cu implicare umană redusă spre zero( filmele cu soft actors, gen ``Avatar``)
-2. filme cu implicare umană medie( actorii îşi fac rolurile, dar cadrul este reconstituit pe computer( ``Moulin rouge``,… şi trebuie să recunosc că îmi place atunci când tehnologicul nu subminează, ci e în folosul artei)
-3. filme neoclasice( vezi producţiile europene recente, cât şi pe cele româneşti: ``Poliţist, adjectiv`` e exemplar, filozofic pur şi simplu.) Implicarea umană, actoricească, este maximă în cazul lor, regizorul are o idee sau mai multe idei foarte bune pe care vrea să le transmită convingător. Publicul lor, foarte inteligent şi instruit. Acestea sunt favoritele mele… Ah, America…`` Poliţist adjectiv`` în America a stârnit plictiseală, cică era prea lent. Firesc, pentru creierele cât o nucă, care concep Europa ca pe o ``bătrână curvă``( expresia nu-mi aparţine, e a unui filozof , cred) în care se mai practică, helas!, sporturi fosilizate ca argumentaţiile despre:
-etică
-morală
-prejudecăţi
-libertate
-învăţare
-manipularea prin învăţare
-structurile puterii
-semantică etc. Şi acum ...a very Big Mac & a cola, vă rog....
Glumeam.
Către Anonim, cred că stau un pic mai puţin ca tine.:) Nu folosesc mess-ul din principu, nu scriu decât aici pe acest blog şi rar pe bookblog. Nu citesc bloguri decât extrem de bune şi aceea selectiv . Nu comentez decât rar şi despre kultură pe Aradon, cineva mai trebuie să se opună gloatei, nu?În rest, îmi scriu studiile pe computer, recenziile, citesc presa în franceză o dată pe săptămână şi câte două zile din şapte turn off definitiv, aşa pleonastic. Când mă ``bat``(numai trup de bătăuşă n-am eu, dar cine m-ar crede în context) pentru o idee, da, atunci pot da impresia că stau mai mult. Deci, ne-am tocit asperităţile? Bine, în natură cu noi....:) Aveţi mure pe Dealul Mocrii? Trag pe dreapta data viitoare, ca să verific...hi,hi,hi! Cu poluarea cum staţi, organizăm ceva ecologizare şi la voi? :) Nu, hai că-l necăjim pe Cristian...el a dat petrecerea şi trebuie să respectăm protocolul...deci exclusiv despre filme, vezi mai sus. Dacă te ţine să mă combaţi, combate-mă...ca şi cum ideile mele despre filmografie ar cere combatere şi nu cumva aprobare...hi,hi,hi. La naiba cu modestia, n-am fost modestă niciodată. :)
Radu, felicitări pentru onestitate, trebuie s-o spun. Afirmi că nu ştii despre I. H. şi asta dă perfect în ochii mei. M-am săturat de cei care mimează cultura în alte locuri, nu în cel de faţă, se-nţelege. De cei care dau un search şi apoi zic, ``ah, da, l-am citit la 17 ani, e mişto.`` Hassan e un teoretician egipteano-american al postmodernismului şi nu e radical, e doar subtil. Aşa-i că mă crezi pe cuvânt?
Mărturisesc că apreciez turnura discuției și poci răsufla cu ușurare, nu a fost nevoie de injurii înainte să ne reevaluăm pozițiile sau tonul. Mă bucur că vă cunosc. Pe toți! Plăcerea e de partea mea. :)
Sunt clipe în care rostul scrisului pe blog se justifică pe deplin.
Trimiteți un comentariu