joi, 25 martie 2010

Nu orice fel de criminal

Recunosc, sunt cuprinsă de viciu: citesc ziare. Am mereu material pentru a mă minuna de oameni, dar mi-e şi puţin ruşine că-mi încep dimineţile aşa [e semn de mare distincţie să nu te uiţi în ce lume trăieşti atunci cînd lumea e urîtă... sau nu?]. Zilele astea a fost povestea „studentei la trei facultăţi care şi-a omorît iubitul cu 10 de lovituri de cuţit”. Nu vi se pare că e ceva cu formularea asta? Nu e vorba de o fată, nu e vorba de o femeie, nici de o isterică, nici de o psihopată, nici de o persoană, nici de o ucigaşă fără suflet, ci de o studentă la trei facultăţi. Altfel spus, e o expresie care consolidează gîndirea „prea multă carte strică” într-o tradiţie a urii faţă de cel care nu e din poporul simplu şi curat. Transmite ideea că e ceva în neregulă cu această categorie de intelectuali-wannabe; că e drept să fie trimişi la muncă (cu forţa, dacă se poate); luaţi drept acei ticăloşi care nu oferă bătrînilor locurile din tramvai, că etichetelor de „neisprăviţi”, „vînători de diplome”, „inculţi” etc. este corect să li se adauge şi cea de „periculoşi”. Nu ştiu ce-aţi observat voi, dar eu cred că nici în situaţia distopică în care o campanie de denigrare a unui grup ar fi existat, nu reuşea aşa bine cum o fac cîteva mesaje din media. Acestea mai au o „reuşită”: contribuie la prăpastia dintre generaţii. Cine a văzut tramvaie şi autobuze pline a văzut şi privirile mînioase dintre cele două categorii: studenţi vs. pensionari. Întîmplări prezentate cu expresiile de genul studenţii criminali sau ucigaşa cu trei facultăţi întăresc ideea: „avem tot dreptul să îi urîm pe aceşti studenţi, care nu sunt cu nimic asemănători cu noi, care au venit în oraşul nostru, peste noi, în spaţiul nostru”. Sună inofensiv?

20 de comentarii:

Cristian SÎRB spunea...

Ai perfectă dreptate! Este vorba de expresia unei invidii ancestrale, care de regulă mocneşte doar, în anii '90 a izbucnit cu brutalitate, vezi minerii!Cu grijă transmisă ciuda asta din tată-n fiu, faţă de cei cu şcoală. Invidie corozivă, nu "doar" invidie. Invidie distructivă.

Şi mai oribil de conceput e că ziaristul nu-şi dă seama că o poartă într-însul. El "numai" îi dă curs, e purtător şi transmiţător, dar nu moare de ea. Ci îi otrăveşte pe alţii. E "ură de clasă" în cel mai pur citat-întrupat din Marx. Dar şi din Hitler, că nici austriacul nu suferea intelectualii.

Unii se îngrijorează de "manipularea" din presă! De "tonomatizarea" presei. Pe mine nu asta mă îngrijorează, ci imbecilizarea tot mai acută a celor care ajung să scrie la ziar.

Sigur, nu numai asemenea gesturi prosteşti compromit şcoala şi ideea de educaţie, ci şi "doctorizarea" în masă a neamului românesc. La cât am fost de opincari mii de ani, pe-atât ne doctorizăm în prezent. Contra mită, nu încape în vorbă.

anca giura spunea...

Excelent ai punctat, Hiacint. Da, sună ofensiv şi ofensator. Sunt două puncte de pornire în tema pe care o propui:

1. Cum sunt priviţi azi intelectualii în RO...
2. Conflictul dintre generaţii...

Aş avea prea multe se spus la chestiunea nr. 1, poate mâine sau cu alt prilej, căci simt că m-ar încărca de un plus de frustrare...şi sunt gata încărcată meteo deja, căci la Arad stă să plouă. :)


Cât depre conflictul dintre generaţii, aş porni de la o întrebare: OARE SE VA REZOLVA EL VREODATĂ? Desigur că mulţi l-am dori rezolvat, dar nu este el bazat pe dialectica şi pe ontologia lui ``NOU VERSUS VECHI``? Nu este scris în genele noastre să ne renegăm un pic trecutul şi predecesorii? ``Noi``, în zona literaturii, ``am mâncat pe pâine`` querelle-a dintre clasici şi moderni, ca pe condiţia sine qua non a evoluţiei culturale. Dar coborând din sfera artei în cotidian, lucrurile nu se văd roz defel.

Cristian SÎRB spunea...

La fel au fost prezentaţi şi tinerii suspectaţi-acuzaţi de crima din căminul de Medicină timişorean. În toate titlurile din "Adevărul", de pildă, au fost sistematic numiţi "studenţii criminali"! Până la îndobitocire.

Nu e vorba de nici un conflict între generaţii aici. Se întâmplă ades ca ziaristul care produce imbecilitatea să fie de vârstă apropiată. Nu e nici îndoctrinat, nici manipulat de patron să scrie fără cap. El dă, pur şi simplu, curs educaţiei "cu găuri" primită acasă.

anca giura spunea...

Este vorba aici şi de conflictul ``noi cu noi şi voi cu voi``, Hiacint l-a numit ``prăpastia dintre generaţii``. Pe mine acesta mă interesează , aş dori ca prăpastia să devină doar o vale mică şi îngustă posibil a fi traversată la picior.

Ştiţi ce cred eu că se întâmplă când presa afirmă în masă în ambele( şi altele) cazuri prezentate de voi ``studenţii aceia criminali``? Cred că este vorba de un program sistematic de discreditare a EDUCAŢIEI PRIN ŞCOALĂ( de la creşă la academie). Informaţia nu mai trebuie să vină din centrele clasice, ci de la media! Sună conspirativ?

Hiacint spunea...

Da, la asta m-am referit. Media e una din modalităţile prin care această distanţă se măreşte.

Nu mi se pare conspirativ ce spui, dar cred că, iarăşi, nu e o acţiune programată conştient, ci o expresie a unor atitudini, credinţe. Am observat că educaţia prin şcoală este extrem de negativ prezentată în media, persiflate orice întîmplări din zona şcolară, mai puţin cele care ţin de dascăli+greve. Acelea sunt sfinte! Dar cînd nu sunt dascăli, profesorii sunt văzuţi ca dubioşi, pornografici, amatori de mită şi de abuzuri.Ca să rezum: „ăştia nu ne pot învăţa nimic, pe noi şi pe copiii noştri, suntem destul de deştepţi să ne învăţăm singuri, la tv şi pe net găseşti tot ce vrei.”

Cristian SÎRB spunea...

A-l numi "program" sună conspirativ, da. Mai sună a 'eminenţă cenuşie' care trage sforile pentru a obţine această discreditare. Or, asta e prea mult pentru presa noastră, e deja superior!

Încă o dată, şi pentru ultima dată: este vorba EXCLUSIV de rudimente de gândire, care ies la suprafaţă involuntar prin tastaturile unor ziarişti, când anumite circumstanţe se întrunesc.

Prima venire a minerilor în capitală a beneficiat de simpatia largă a populaţiei ţării, deşi astăzi ne cam prefacem, ruşinaţi, c-am uitat.

I.Iliescu, investit cu o majoritate istorică, democratic, de un popor cu mentalitate de hoardă, a fost, în virtutea acestui vot şi-n virtutea legilor democraţiei, perfect "legitimat" de noi ca să să-i cheme şi să se folosească de brutalitatea lor.

Încerc să spun că deciziile odioase nu despart mereu net "eminenţele cenuşii" de voinţa reală, subterană, a poporului, a "omului simplu", deşi ne place nouă să ne dăm neprihăniţi şi să vânturăm frecvent, ca pe o cale de scăpare, lamentaţia manipulării.

Admit că există jurnalişti care scriu la comandă, dar politic. Mogulii noştri de presă au preponderent interese economice, nu-s aşa ideologizaţi cum am vrea să credem. Nici atât de avizaţi în psihologia maselor.

Conform teoriilor obositoare ale lui Băsescu despre 'tonomate', proprietarii de trusturi de presă ar trebui, logic, să se dea mereu de partea Puterii, indiferent de orientarea ei, pentru a-şi păstra "avantajele" economice. Ceea ce nu se întâmplă azi, e evident! Or, să nu-mi spună cineva că Vântu şi Patriciu nu s-au aşezat de partea PDL de teamă că acest partid, cu faima lui justiţiară (blabla), îi va epura la un moment dat. România ia în continuare note execrabile la capitolul 'Justiţie' din partea UE, semn că mimarea aplicării legii e de mare succes şi sub PDL! Trage fiecare ce concluzie pofteşte.

Revenind: ziariştii care au un clenci cu 'studenţimea cremenală', au de fapt rudimentare răfuieli personale cu această categorie. Nimic concertat, nimic pus inteligent la cale, deci.

Cristian SÎRB spunea...

Şi M. Cărtărescu, în EVZ de astăzi:

"Dar omul de rând, din „ţara profundă”, nu se plângea (în vremea regimului comunist, n.m. CS). Ba chiar sprijinea regimul şi-i detesta pe revoltaţi. Să nu ne facem iluzii: regimurile comuniste au fost sprijinite de populaţie până la capăt şi au căzut nu datorită luptei pentru libertate, ci proverbialei ineficienţe a muncii cu sclavi."

anca giura spunea...

Hiacint, tu ziceai că ai un viciu, citind ziarele. Eu pe ăsta nu-l am, dar am altele 100!!!!:): maioneza, pantofii cu toc, filozofia şi spiritul uşor revoltat, dar nu revoltător, sunt doar câteva dintr-o lungă serie...:) Auzeam zilele trecute un mic dialog între doi adolescenţi:

A.:-Şi cine era tipul cu pricina?
B.:-Păi, un babalâc,... unul la 39 de ani, cam aşa...

Morala:Am prieteni de 39, 45, 50 de ani cu un spirit atât de tânăr, atât de frumos. Ce mult aş vrea să-i conving pe adolescenţii aceştia caracterizaţi de extremismul şi de exigenţa vârstei că nu e cum cred ei c-ar fi. Dar ăsta e alt viciu, nu? Utopie, nu-i aşa? Aş vrea să mă implic într-un proiect utopic de deschidere a mentalităţii colective, atât la tineri, cât şi la cei ``maturi``(cum le place lor să se autointituleze))unii către ceilalţi. Azi o puştoaică ultrarebelă, de vreo 13 ani, care are probleme de adaptare în familia ei bogată cu tată vitreg mi-a zis: Ce de gaşcă sunteţi, mi-ar plăcea să-mi fiţi mamă! Cu mama nu pot vorbi ca şi cu dvs. Merită să sper? :) Sau...una hirunda non facit ver? Ba da, face:).

Cristian, mentalitatea de turmă mă revoltă zilnic. Nec plus ultra.

Hiacint spunea...

Cristian, referitor la citat, e o discuţie mai largă. E greu acum de probat ce spune Cărtărescu, nu îi poţi întreba pe oameni ce au gîndit şi ce au simţi acum x ani şi să primeşti răspunsuri de încredere. Aşa e seducătoare ideea, dar oare Cărtărescu, eu, tu, puşi în situaţia omului din ”ţara profundă”, cu acelaşi background educaţional şi moral etc., cum am fi reacţionat? Aceasta nu se vrea o deculpabilizare, însă nu e aşa simplu, nu crezi?

Anca, ăst viciu e mai nou, de la Cristian m-am molipsit. Tocmai voiam să te întreb cum pantofi cu toc pe asfaltul din România cînd mi-am amintit că ai pomenit că ai maşină. Asta face viaţa pe tocuri mai uşoară :)

Referitor la dialogul tău, cred că fiecare a gîndit aşa la un moment dat, vîrsa fenomenală de 30 de ani era atît de îndepărtată, misterioasă şi...mare, încît părea de neconceput aproape. Nu-i chiar utopic proiectul tău, există şi relaţii autentice şi viaţă dincolo de rolurile sociale. Cristian, dacă ar fi in dispoziţie cinică, ar zice că nu :)

Cristian SÎRB spunea...

Nu am ce discuta pe tema asta altfel decât învinovăţind. Populaţia, în majoritate, a sprijinit - direct sau indirect, prin supuşenie exagerată - regimul. Cărtărescu zice bine, orice încercare de a spune contrariul este amăgire, înfrumuseţare. Nu e deloc seducătoare ideea, e îngrozitoare, dar adevărată.

Ce nu cred că e "aşa simplu" e să desluşim ce i-a făcut pe unii (cei mai mulţi) oameni atât de supuşi, iar pe alţii, supuşi cu entuziasm şi cu iniţiativă. Dar acest "ce" nu mă interesează aşa tare, odată teroarea exercitată şi consumată.

E de reţinut câţi erau cei care se împotriveau pe vremea când bunicul meu avea vârsta mea, adică anii '50. Şi câţi erau când ne apropiem de generaţia părinţilor noştri lălâi. Cum spunea M. Dinescu într-o emisiune şi CTP într-alta, în anii '80 exista deja opţiunea/libertatea de a (măcar) NU mai ridica elogii conducătorilor. Şi nu păţeai nimic dacă refuzai.

Nici eu nu vorbesc din burtă când afirm aceste lucruri tranşante, vă asigur. Plus că nu e stilul meu să las loc apărării, în aceste situaţii care acuză, acuză, acuză. Situaţii care nu necesită probe, poporul întreg fiind o 'probă', amintirile lui neonorabile, de asemenea.

Deci, când alţii se vor aşterne să facă "analize" la rece pe acest subiect, fie bine poftiţi din parte-mi să le facă nepărtinitor, înţelegător, obiectiv.

anca giura spunea...

Da, Hiacint, circul cu maşina zilnic, dar nu mă mândresc. E doar necesar, chiar câştig timp( când nu e ambuteiaj!)În rest, odihneşte picioarele. Când eram începătoare aveam mocasini în maşină şi mă descălţam când urcam la volan că nu simţeam pedala cu tocuri.( Vezi Doamne, nu puteam renunţa la viciu.) Să-i vezi pe domnii şoferi ce se distrau, pe tema ``FEMEI LA VOLAN!`` A propos de diferenţe!:)

Cred că şi noi cei de peste 30, trebuie să ne păstrăm spiritul viu, să ne updatăm fără frică de ridicol. Adolescenţilor le plac sincerităţile, nu regulile, am remarcat. Cred că truismul acela cu deschiderea sufletului unul către celălalt, merge la rezolvarea diferenţelor. E un pic creştinesc, zic eu care sunt şi păcătoasă pe deasupra,dar ne salvează de însingurare.

Hiacint spunea...

Bine atunci, fără discuţie.

anca giura spunea...

Cristian, nu mă atenţionai tu pe vremuri să nu o iau pe arătură( există înregistrarea!:)? Acuma tu nu divaghezi? Prea mult ``poporul`` şi prea multă ``politică`` în replicile tale. Ia-ne mai uşor, pe noi , doamnele de faţă.:)

Anonim spunea...

Ba dimpotrivă, să continue discuția! Mai sunt și alții care iau parte(pasiv) nu doar voi doamnele.

/rs

Cristian SÎRB spunea...

Eu nu "vă iau" pe voi. Eu îmi exprim ideile. Şi nu îmi place să mi se spună că divaghez câtă vreme EU te-am atenţionat din nou să revii la subiect. Mai sus. Iar tu, în acele cazuri, trist amintite acum (pentru că nu faci acum decât să mă enervezi retrospectiv) chiar mergeai rău de tot pe lângă discuţie (ţi-a spus-o, fără succes şi delicat, şi Alexandru).

Dacă mi le-ai fi citit pe primele (comentarii), ţi-ai fi luat din ele răspunsul concis, la obiect/subiect în legătură cu ceea ce cred eu despre ziariştii respectivi.

Plus, nu-mi spune cineva când şi unde să mă opresc pe blogul pe care scriu din 2007! Pe altele, poate.

anca giura spunea...

Iar eu acum în faţa acestei ieşiri MACHO mă autoexilez şi plâng amarnic în batistă. Sau mai bine mimez plânsul...Sau, cel mai bine, mă duc să mă plimb. Am atâţia copăcei îmbobociţi de văzut. Cu regretul că îl voi dezamăgi pe domnul care chiar agreează felul în care polemizez(:)). Bucură-te, Cristian, de blogul TĂU( ah, ce instinct de posesie zace în tine şi cât testosteron!) dacă de ironiile mele( intelectuale şi doar intelectuale), nu. Laschio qu` io piangia ma cruda sorte ...( muzică de fond). :)

Cristian SÎRB spunea...

Ai tu ceva cu machismul... Mereu scoţi rolurile astea de la naftalină. Fie că se potrive', fie că ba. Musai să fie o ieşire testosteronească. Cineva nu poate spune pur şi simplu ceva, ci sigur face paradă de gameţi. Certissimo. hai că acum m-am şi amuzat.

anca giura spunea...

Certissimo, Haendel nu mă dezamăgeşte niciodată. Dar italiana mea uitată, da. Am ortografiat greşit aria Ceciliei Bartoldi.Deh, memorie feminină...:) Fac paradă? Nu, fac doar ce vreau. Dar e adevărat că nu ÎN SPAŢIUL TĂU. Deci, mă voi cenzura dacă mai vin pe BLOGUL TĂU, BĂRBATE. :)

Cristian SÎRB spunea...

Io-mi iau weekend incepind cu acest minut. Ceea ce va doresc si voua! Ne vedem luni.

TEASCUL spunea...

Aria conștiinței a crescut dar metodele de a face față realității nu - rezultat firesc.