Dacă pe undeva ar fi o bătălie, înăuntru sau afară, aş putea spune că am pierdut-o. Cred că e ceva ce oamenii teoriei numesc "turning point". Zilele calme, apatice la suprafaţă îşi duc războaiele ,după ce mă scufund în somnul dorit mai acum cîteva luni, în vise pe care mi-e frică să le notez dimineaţa. Lucrurile amînate la nesfîrşit, uitucelile şi toate efuziunile blocate rapid. Într-un fel sau altul, trebuia să fie un deznodămînt (dragă cititorule, nu te îngrijora dacă observi că nu e nici un sens)
