luni, 27 aprilie 2009

Ciocnirea conflictelor

Am participat mai anul trecut, cu mari of-uri şi mutre, la un curs de rezolvarea conflictelor. A fost, probabil, cel mai sec, mai arid, mai inutil şi mai penibil curs de psihologie la care am fost vreodată. Pentru mine, lucrurile astea, scenarii de intervenţie în ceea ce este spontan şi ceea ce constituie intimitatea (chiar conflictuală) a unor persoane, sunt faţa poleită care nu rezolvă nimic (poate doar să susţină orgoliile psi)

Bun, dar nu despre asta scriam :) Tocmai am citit în Dilema veche tema numărului - despre conflicte. La interviu cu domnul Ciumăgeanu m-am oprit: enough is enough, ca să fiu în acelaşi ton cool englezit. Dar pînă acolo, vorbind de conflictul in online, am observat ceva: cei care scriu, cu o excepţie, nu au răbdarea, poate nici motivele să treacă de un nivel de suprafaţă, descriptiv, ajutaţi de categorizare şi stereotipuri. Nu că lumea virtuală i-ar ajuta în vreun fel să dorească să analizeze mai adînc... însă eu cred că s-au cam grăbit să pună diagnostic înainte de a cerceta.

Eu una cred ca putem afla lucruri noi despre oameni urmărind felul în care construiesc relaţii cînd nu sunt faţă în faţă, cînd trebuie să se ajute de alte repere decît cele tradiţionale, cînd în fine, trebuie să construiască ceea ce, în offline, văd cu ochii şi aud cu urechile. Este mai greu să stabileşti relaţii via internet, dar multe pot fi autentice (întrebaţi bloggerii). Revoluţia se face cu uşurinţă pe internet, dar există locuri în geografia virtuală unde angajamentul este mai mare decît în viaţa reală, unde implicarea duce la rezultate de care să se poată bucura orice trecător, pînă şi cel care trece ca să conteste.

De asemenea, faptul că cineva este sau nu este anonim nu se judecă după publicarea sau ascunderea numelui. Eul digital e compus diferit, probabil mai greu de surprins, etichetat, pus la cutiuţă şi strigat cînd îi vine rîndul la cuvînt. Dar asta nu înseamnă că nu există sau că e de dispreţuit.

De fapt, posibil că virtualul, fiind incontrolabil, să ne sperie în aşa hal încît să construim poveşti - cele mai multe negative, unele apocaliptice - ca să avem iluzia controlului. Dacă lumea din afara ecranului poate, mai bine sau mai rău, să fie controlată, prin ce am exersat pînă acum, virtualul este o oroare: toată lumea se ceartă cu toată lumea, nu ştim cine pe cine iubeşte (nu am auzit de căsătorii virtuale), nu avem dovadă, nici garanţie, nu ştim unde începe şi unde se termină spaţiul, care sunt limitele timpului, există o istorie, există grupuri, cum sunt ele, cum arată istoria...cîte şi mai cîte.

Pentru mine, ar fi fost o cauză mai bună (că tot se menţiona într-un articol) ca măcar unul din semnatarii articolelor să se întrebe cine sunt acei care formează lumea virtuală, în loc să afirme ce este lumea virtuală, scuturîndu-se - "vai, cît e de dizgraţios în virtuaaal".

În mod straniu, acest spaţiu detestat ar fi trebuit să fie raiul intelectual, imperiul cuvîntului, al textului care se autoperpetuează; seducător, nu?

16 comentarii:

Cristian SÎRB spunea...

Soro, dar ăştia, 'psihologicienii' noştri, sunt definitiv (şi- mare parte) handicapaţi la capitolul ordonarea, transcrierea logică şi comunicarea ideilor ce iscă în căpăţâna lor hiperpro! Pe româneşte: se exprimă fie execrabil, în bolţari prăfoşi, de sine stătători, nelubrefiaţi eseistic, fie se screm, fără izbândă, ca dl. Ciumăgeanu, să fie tineri, cool şi even, evergreen.

Sau aşa, adică regulându-se în draci cu limba română:

"Dacă ocazionalul devine regulat şi personalitatea cu pricina îşi face şi ea blog, cu atît mai bine – se creează cadrul perfect de a ne trage de şireturi cu cineva la care altminteri nu aveam acces. Avem de-a face cu bloggeri anonimi? Investigăm perseverent pînă le aflăm identitatea – sau măcar le confecţionăm una, de dragul jocului; riposta e mai amuzantă de la un sparring partner cunoscut, iar lipsa argumentaţiei va putea fi oricînd substituită de un atac la persoană."

fain come back, companioano!

Cristian SÎRB spunea...

O sa-ti 'preia' articolul in nr viitor. Pariem?

pushthebutton spunea...

Da, chiar seducător. Te plasezi în plin conflict, la granița dintre virtualul real și realul hipnotic. Dar nu suntem acolo toți, oare?

Cristian SÎRB spunea...

Am remarcat că, la multe teme, invitaţii Dilemei consideră necesar să trateze aşa, 'în spiritul revistei', subiectul. Doar că redactorii ştiu deja ce înseamnă asta, iar oaspeţii se limitează la a încerca să aibă oarece umor.

Suntem din ce în ce mai mult timp acolo, desigur: între virtual, psihotic şi hipnotic. Cât mai departe de orice responsabilitate, adică. Nu e deloc măgulitor că 'trăim' aici, în loc să ne vedem, mai des, unii cu alţii. Sau să ne mutăm împreună undeva. Într-un kibuţ, de exemplu.

Mie îmi lipseşte amarnic drumul acela căptuşit cu praf, de ţară, pe care să păşesc cu tălpile goale. Cred că devine legendar deja!

Hiacint spunea...

Cristian, pariem că nu. Pe un măr?
pushthebutton: pînă la urmă, e realul fiecăruia important, nu?

als spunea...

se pare k NICI dvs n-ati inteles k tema numarului NU era 'lumea virtuala' - era 'CONFLICTELE'! iar prezenta conflictelor online - in cuprinsul numarului - e intr-un rezonabil 25%...

dar, sigur, era pe undeva de asteptat sa va priviti insistent buricul - doar bloggeri sinteti ;)
ce mi se pare comic & simptomatic este k, dincolo de deosebirile de suprafata, TOTI bloggerii reactionati identic atunci cind este adusa in discutie 'identitatea virtuala' - in special prin critica ei... cu alte cuvinte, diferenta dintre dl sirb si... luciat nu este atit de mare cum ar crede dinsul, deindata ce vine vorba de micul 'areal' virtual ;)

ps si totusi, dc 'trebuie anonimat'?! mie jocul asta, de-a identitatile fictive, mi se pare pervers, imoral & iresponsabil...

Cristian SÎRB spunea...

Acum chiar m-aţi ofensat, atât cu 'privirea buricului' cât şi, MAI ALES, cu acea nefericită comparaţie cu LT. Nu prea merită replică. Practic, aţi anulat cu o uriaşă nepăsare mai tot ce aţi notat pe acest blog, luni de zile. Sigur, vă şade mai bine aşa, critic, dar, decideţi-vă: suntem toţi nişte 'lucii t' sau dv CHIAR adoraţi să vă înşelaţi public în aprecierile dv! Vă aduc aminte că, totuşi, nu m-am ascuns nicicând în dosul nick-ului. Sunt tot 'ăsta' şi-n stradă, şi-n buletin.

Cred că aceeaşi 'contemplare omblicală' executaţi şi dv, număr de număr, când semnaţi câte ceva, cu aceleaşi vizibile derapaje autoapreciativ-adolescentine. Şi atunci când apăraţi - isteric - revista răspomenită, indiferent dacă aveţi dreptate sau nu. Doar că dv scrieţi pe foaie? Asta vă dă mai multe drepturi? E un privilegiu cumva? O summă?

Credeţi că dacă aţi conceput 'argumentul' acela cool (mai bun, de altfel, decât multe articole din temă), servindu-vă de el şi de poziţia dv la Dilema pentru a 'definitiva' cu o ultimă lovitură de floretă acţiunea 'anti-tero', dv sunteţi scutit de bănuiala că vă uitaţi cu excesivă admiraţie la propriile opinii, odată tipărite?

În rest, aţi fi putut să vă exprimaţi nemulţumirea, fără referiri la buric (măcar din respect pentru tonul decent şi argumentat al textului Mihaelei) sau fără apel la comparaţii prea puţin măgulitoare. Am fi avut aşa un soi de... discuţie, nu schimburi de umori, DIN NOU!

Deci, companioano, nu îţi va fi 'preluat' textul. Ai un măr. :)

Hiacint spunea...

@als: nu ştiu de ce comic, dar simptomatic, da, de acord, însă fără valenţa negativă pe care o intuiesc. Nu e vina mea că unii din participanţii la temă au ales să vorbească sau să aluzioneze despre/la anumite conflicte din online.
Referitor la identitate: dvs. spuneţi, în argument, că este inconsistentă şi fluctuantă. Sunteţi un bun exemplu că măcar o parte a identităţii dvs. digitale are consistenţă. Poate să fie criticată, eu nu voi sări indignată a ”cum vă permiteţi?!”, cum ziceam, mi se pare doar greu de pus în evidenţă cu instrumentele pe care le avem pentru a evidenţia identitatea reală. Deocamdată. După cum vedeţi, nu e o îngrijorare referitoare la buricul propriu :)

Cristian SÎRB spunea...

Mă rog, poate că aşa se vorbeşte în Romană cu o domnişoară. Dezolat sunt!

als spunea...

@ cristian sirb: dar DVS credeti k, daca imi imputati mie un narcisism/nombrilism (niciodata negat(e), de altfel, de mine - ba dimpotriva: 'puse la treaba' cu rivna & voioasa nonsalanta), acestea sint MAI PUTIN prezente in productiile blogosferice?!
NU v-am comparat cu luciat-a! am facut doar - cu o evidenta satisfactie rautacioasa - k, ori de cite ori cineva 'din afara' incearca o critica a blogurilor, 'l'esprit de corps' blogosferic va aduna 'intr-un cuget si-o simtire' cu o 'nesmintire' demna de o cauza mai buna...

sinteti (f) umoral. treceti de la o stare la alta, sinteti inconstant in aprecieri - sau lasati aprecierile sa va fie intunecate de umori de moment.
aveti calitati, indiscutabil, dar aceasta inconstanta evidenta va face sclavul ei & va orbeste buna cumpanire... pacat.
ps nu v-am acuzat niciodata k ati scrie sub pseudonim... ar fi absurd

@ hiacint: spuneti 'Nu e vina mea că unii din participanţii la temă au ales să vorbească sau să aluzioneze despre/la anumite conflicte din online' - clar: este 'vina' mea! EU i-am solicitat in acest sens... dc? exista vreun 'cod nescris' care interzice acest lucru? chiar sint curios ;)

als spunea...

l.e.: si pe mine m-a deranjat, dle sirb, k folositi termeni precum 'isteric'... sint cel putin stridenti - si stilistic, si-n toate felurile!

Hiacint spunea...

@als: inseamna ca nu exista nici codul nescris care sa-mi interzica mie sa comentez, din ce au ales sa mentioneze ei, ceea ce ma intereseaza.

als spunea...

v-a interzis cineva?! eu va atrageam atentia, doar - in calitate de 'responsabil al numarului' ;) -, k NU este un numar (doar) dspr 'conflicte online'...

nu mi se pare un subiect atit de interesant, sincer.
nici luciat nu (mai) e interesanta: singurul lucru interesant este k si-a abandonat blogul... dar asta este deja yesterday's news ;)

Hiacint spunea...

nu va ingrijorati, pe internet o sa apara mereu o today's news ;)

Cristian SÎRB spunea...

Dacă LT nu mai este interesantă (credeam că nici pentru mine, nici pentru dv nu a fost vreodată..., de mine-s sigur) nu o mai pomeniţi atât, vă rog. Respectaţi-i odihna şi pacea. :)

Mulţumesc pentru portretul făcut. Şi pentru 'nesimţirea' atribuită. Toată lumea (y compris, vous) îşi mai şi pierde cumpătul. Nu am ascuns nicicând că mi-ar face plăcere să mi se ivească oportunitatea să scriu pe hârtie. Sigur că acest lucru nu se va întâmpla în grabă. Sigur că asta mă frustrează şi mă face atât de agresiv, apărându-mi ograda (sper eu, provizorie),din moment ce eu sunt un coservator şi (încă) blogosfera nu mi-a oferit satisfacţiile pe care bănuiesc că le aduce numele propriu, tipărit sub sau deasupra unui eseu închegat, publicat într-o revistă acătării.

Nu există coduri scrise sau nescrise care să limiteze critica, opinia, părtinirea, subiectivismul opiniilor. Procedăm cu Dilema exact cum (e evident că) dv procedaţi cu unele bloguri (pe merit sau pe ne...). Nu este o 'plată cu aceeaşi monedă', ci o similaritate a atitudinilor noastre, a noastră cu a/ale dv, (că-s dispreţuitoare, argumentat-critice, zeflemitoare, răutăcioase, etc, nu ştiu, după caz).

Atât pot adăuga: companioana este interesată îndeaproape de conflictele iscate online şi de 'ego-ul virtual', pentru uz profesional (bănuiesc, şi să mă ierte că intervin, că aşa se explică lectura cu precădere - şi comentariul său pe blog! - a contribuţiilor cu acest subiect din tema dv). Mai multe, nu pot spune.

als spunea...

acum am inteles.
cu scuze pt eventualele derapaje...