miercuri, 9 ianuarie 2008

Hârtop beletristic 2007

Lecturile anului 2007 m-au readus puţintel în rând cu lumea. Chiar cu două linii deasupra unei lumi care face parte, în prezent, din familia multinaţionalelor cu reprezentanţe în România. Mi-au fortificat precara încredere în sine (self confidence sună mai adecvat, din păcate) şi au amânat pentru o vreme totala-mi despiritualizare, paşte la colţ, alienarea aia de însoţeşte munca de 8 ore în faţa unui computador tâmp, şi drumul cretinizant acasă-birou-acasă (cu priviri languroase pe geamul autobuzului la oamenii ce văndrălesc pe stradă, la tinerii care chiulesc atemporal de la liceu…).

Iată şi topul promis, de fapt o parodie după nominalizările la Oscar. Nu sunt interesat de replici de genul, ah, eu am citit cutare carte menţionată de Cristian acum 12 ani şi pe vremea aceea…, dar aştept dezacorduri şi completări. Nu scriem ca să facem paradă cu titluri, mai ales că numărul cărţilor citite de mine în 12 luni nu depăşeşte numărul săptămânilor din an. Şi nu le voi încadra pe toate, a se reţine, ci doar pe acelea care se cer a fi împărtăşite cu prietenii.

Ex abrupto:

Categoria Albert Camus *
Göran Tunström – Bărbaţi celebri care au trecut prin Sunne
Truman Capote – Alte glasuri, alte încăperi
Milan Kundera – Insuportabila uşurătate a fiinţei (traducere în alte limbi, că-mi place cum sună: The Unbearable Lightness of Being, L'insoutenable légèreté de l'être)
Eugene Ionesco – Antidoturi
Eugene Ionesco – Note şi contranote
Bohumil Hrabal – O singurătate prea zgomotoasă
M.V. Llosa – Elogiu mamei vitrege
*cuprinde cărţi absorbite prin toţi porii, cărţi aşteptate, cărţi obsedante, citite pe burtă, într-un picior, la... În anii '95 - '97, A. Camus a fost pentru mine genul de scriitor despre care n-aş fi putut spune sub jurământ dacă, dimpotrivă, îl citesc sau mă citeşte. Nu ştiam, îl scriu eu sau se scrie el, înadins pentru bucuria sufletului meu.

Categoria fără speranţă sau dacă-l prind,… l’ucid*:
Philip Roth – Everyman
Milan Kundera - Iubiri caraghioase
Paul Auster – Cartea iluziilor („This artful and elegant novel may be Auster’s best ever”)
Îmi este permis să introduc aici şi filmele-cărţi ale lui Ingmar Bergman?
*când Tanatos îşi râde de Eros, cărţi care te fac să te uiţi în jur după cruce sau un prieten

Categoria voi unde eraţi până acum, mai vreau, hai, poftiţi, nu vă descălţaţi!:
Max Frisch – Montauk
Gaetan Soucy – Fetiţa care iubea prea mult chibriturile
Alvaro Mutis - Isprăvile si necazurile gabierului Maqroll
Flanery O’Connor – Sfetnicul din sânge
Daniel Pennac – Dictatorul şi hamacul
Vladimir Makanin - Underground

Cu subgrupa jos pălăria:
Imre Kertesz – Altcineva
J.L. Borges – Cartea de nisip

Categoria nu ştiţi voi scrie aşa:
António Lobo Antunes – Întoarcerea caravelelor
Cuvânt către crocodili
Raymond Queneau – Sf. Aşteaptă

Categoria Faulkner:
William Faulkner - Pogoară-te, Moise

Categoria incertitudini, nelămuriri, what the hell am I doing here:
Isabel Allende – Casa spiritelor

Categoria unde eşti tu, Marquez, doamne!:*
Isabel Allende – Eva Luna
*adică, déjà lu, dar a nu se arunca

Categoria la numai 50 de pagini de un je ne sais quoi şi quelque chose:
Nicole Krauss – Istoria iubirii (cu o primă parte scrisă jenial)
Philip Roth – Complexul lui Portnoy (aceşti evrei autoconfesivi!)

Categoria un insular, kafkian malgré soi
Bruno Schulz - Manechinele

Categoria am întâlnit români care mai scriu:
Gabriel Chifu – Visul copilului care păşeşte pe zăpadă fără să lase urme

8 comentarii:

Suzi spunea...

Citeodata se mai zice si self esteem la chestia aia cu care ne tot luam la trinta:) Si eu o prefer ca traducere stima de sine, face bine la cap si trebuie tinuta cu dintii! :)

Ah dar ce ma bucur sper ca am inteles bine ca mai exista cineva care se intreaba ce naiba cauta IzabelAlende publicata cu surle si trimbite la Humanitas, este o greseala si un produs al publicitatii, o literatura de doi lei, voi lupta pina la ultima picatura pentru combaterea acestei autoare careia i s-a dat prea mult credit!
Din lista de mai sus, Borges m-a incintat cel mai mult sa-l vad prezent!

Cristian SÎRB spunea...

Probabil pentru că mă luptasem freudian cu Borges mai an (rima involuntară). Dar a nu se crede că Borges este cel mai de seamă scriitor din lista de mai sus.

Allende, da, oare ce e acel ceva care lipseste acestei doamne? Ştie povesti, ştie să scrie. Dar ceva se spulberă imediat după isprăvirea cărţii...

Self confidence este legat de self esteem, dar defineşte alte cele. Cu nuanţe.

Tiq spunea...

Pe aici îţi mai duci veacul Cristan? O să intru să mai citesc câte ceva că îmi era dor de articolele tare pe starlog. Şi eu mi-am lansat în 20 nov. 2007 blog unde postez doar fantezie şi mici aşa-zise poezii... Să auzim de bine.

Tiq
http://stilpu.wordpress.com

Cristian SÎRB spunea...

Merci, Tiqu! Ar fi fain sa ne intersectam iar vederile.

Tiq spunea...

O să introduc pe blogul meu un link către pagina aceasta să intru mai des...

Cristian SÎRB spunea...

Suntem onorati!

Gal T spunea...

Na, surpriza cu Isabel Allende :)
Interesanta parerea ta si a altora :)

cristians. spunea...

E o bună naratoare! Păcat că nu a ales să scrie „ca ea”. Cele două cărți mi-au atras atenția cel mai mult. Le-am citit cu plăcere, dar bântuit de Marquez.