Vine ploaia, se-ndoaie salcia, preventiv. Am ținut toată ziua geamurile larg deschise. Și becul aprins. Am citit destul de mult din deșertica lucrare romanescă a lui Enquist. Am chiulit și chiar ațipit.
Cu muzica-n urechi, aproape orice oraș (românesc) se face futabil.
Muzica îmi inactualizează realitatea, deposedând-o de obișnuitele granițe. De asemenea, fie îmi conferă puteri sporite, nebănuite în starea de tăcere, fie, bovaric - cum am mai zis, mă face să-mi imaginez că le am.
Iar acum, aș putea pune dop. Să bag degetul pe gât ca să iasă - dar ăsta nu-s eu.
E. Cioran, Caiete, 1965 (Humanitas): „Sunt uitat, și o merit. Există o limită în apatie. Nu mai cunosc decât două plăceri, nu mai am decât două preocupări: să citesc și să mănânc. Un animal-cititor, un dobitoc priponit în terfeloage.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu