Din această semiobscuritate cvasi-cotidiană, ar urma să se nască, în oarecare chinuri, însăși iarna. Pseudo-noaptea asta cenușie din plină zi este canalul vaginal prin care fătul iarnă iese din trupul făcătoarei sale.
Salcia, încărunțită blond, mult chelită, luminează solar - cu ultimele frunze rămase agățate de ramurile ce curg. “Moare” frumos. Căci nu moare, de fapt. Își permite să se dea în acest mic spectacol ritualic, ușor patetic, de o veselie atent dramatizată, bine stăpânită…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu