Simți ca explodezi cum ai scrie, imediat ce termini o carte nemaipomenit de bună, dar constați cu tristețe că din mișcarea degetelor pe taste nu iese mai nimic din ceea ce ai fi vrut să spui și te temi că ceea ce vei spune nu va fi suficient, nu va reflecta decât o părticică din valoarea reală a cărții.
Sunt la curent cu faptul că există gusturi și gusturi. Însă a nu-ți plăcea la nebunie Updike (cu Fugi, Rabbit) și a-i acorda - de exemplu - numai o stea sau două pe acest web autosuficient și plin de consumatori compulsivi de cărți nou apărute frizează prostul gust.
Dacă nu ai citit încă Updike, dar ești la zi cu cititul tuturor aparițiilor (inclusiv cu reeditările) seriei Anansi, se cheamă că încă ești un neînțărcat al lecturii. Și, mai mult, rămânând la fel de obsedat de a fi primul care înhață tot ce iese (consumabil, căci nu te văd citind Cioran sau Montaigne) pe porțile editurilor, ai toate șansele să ratezi cărțile mari și să te înfrupți în mare măsură doar din scriituri mediocre.
N-am să intru în amănunte despre această indubitabilă capodoperă. E și imposibil. Romanul va vorbi pentru sine, deîndată ce vei începe să-l citești. Îți promit ca încă de la primele 50 de pagini îți vei da seama că am avut dreptate! A nu-ți plăcea Rabbit nu e o chestiune de gust, e o chestiune de prost-gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu