Cumaistricat totul? Folosind privirea verde-tulbure, tulburând puțin fundul mlaștinii, ca să vălurești oglindirea unui eu într-alt eu? Multe semne de întrebare, îmi plac întrebările, nu-mi plac semnele lor, găsesc că strică ansamblul textului, melodia tristă din fundal e alterată și se zaharisește puțin.
Am bănuiala că intuiția îmi spune, adesea, mai multe decât aș fi eu, la un moment dat, dispus să aflu. Presimțirile și apoi precauțiile mi se dovedesc, în mare măsură, bune de utilizat, fie că-s de rău sau de bun augur.
Spânzurați deasupra realității, refuzăm s-o gândim, n-o atingem nici cu vârfurile pantofilor, reducem la minimum contactele cu ea, o refuzăm ca oaspete în mințile noastre, în felul ăsta amânăm să concepem ce va fi după. Nu va fi nimic după.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu