Mintea îmi coboară-n degete, degetele nu știu ce să facă cu ea, tot ce pot ele: s-o transforme în mișcare, în reflexe și reacții spasmodice, greșeli de scriere și de trimitere.
Degetele nu pot decide de unele singure să se oprească sau când să se oprească, bat, alunecă și îngrașă ecranul, secretând și mai multă grăsime, sebum, la nervi și la ranchiună.
Iritarea și ranchiuna, senzația urgenței, tortura importanței proprii.
Pierderea șirului vorbelor, argumentarea deșertică, până la înisiparea lexicului, până la pierderea busolei din buzunarul rupt, plin cu lucruri nespuse, nevorbite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu