Decât visele astea - făcute din flash-uri și fragmente coerente ale unor episoade de viață încremenită, repetate până la exasperare, duplicate din plastic ale realității, imitații verosimile, plagiate ale propriei mele existențe - mai bine niște coșmaruri oneste, cumplite, curățate de orice aluzie la un posibil paradis.
"Morții" vieții mele ar face bine să rămână definitiv morți, nu să se ocupe cu vizitele onirice. Toți cei plecați, fie dovedesc că au coaiele să reapară în persoană, fie - dacă nu le au - să stea acolo unde-s duși. Să înceteze a mă amăgi cu limbile lor cărnoase, mișcări linguale și atingeri ce au pătruns, din păcate, adânc în memoria trupului meu și-i ca naiba de greu să mă scutur de ele. Râsete obscen de îmbietoare și flirturi nedisimulate.
Refuz să-mi mai visez trecutul! Ciorba de trecut, cu de toate, o primesc. Dar nu hălci copy-paste din ceea ce am trăit cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu