Se pune ploaia, a câta oară astăzi?
Sigur că nu cu gândul ăsta începusem să scriu, voisem să ademenesc în litere foșnetul nou-nouț al ploii pe frunzele puține ale parcului himeric din curtea blocului, un scurt răgaz de liniște, prețioasă tăcere, șuierul cauciucurilor pe asfaltul umed și cam atât se poate auzi; stăruie în aer o anumită împăcare, ceva ce-aș închide bucuros în mine, ca să mă oblojească pe dinăuntru.
O poezie niciodată n-o s-o citești îndeajuns. O poezie n-o poți considera „citită” (ca în cazul unui roman, al unei proze scurte etc) odată ce ai încheiat lectura ultimului vers. Poezia nu are cantitate, are durată, și aia incertă. Durata ei nu coincide întotdeauna cu clipele dedicate lecturii. Poezia poate începe înainte de a te așterne la citit. Și se poate încheia mult după ce ai întors fila către următorul poem sau ai închis cartea.
Sigur că nu cu gândul ăsta începusem să scriu, voisem să ademenesc în litere foșnetul nou-nouț al ploii pe frunzele puține ale parcului himeric din curtea blocului, un scurt răgaz de liniște, prețioasă tăcere, șuierul cauciucurilor pe asfaltul umed și cam atât se poate auzi; stăruie în aer o anumită împăcare, ceva ce-aș închide bucuros în mine, ca să mă oblojească pe dinăuntru.
O poezie niciodată n-o s-o citești îndeajuns. O poezie n-o poți considera „citită” (ca în cazul unui roman, al unei proze scurte etc) odată ce ai încheiat lectura ultimului vers. Poezia nu are cantitate, are durată, și aia incertă. Durata ei nu coincide întotdeauna cu clipele dedicate lecturii. Poezia poate începe înainte de a te așterne la citit. Și se poate încheia mult după ce ai întors fila către următorul poem sau ai închis cartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu