La ceas de noapte, intru în posesia cărților proaspăt cumpărate, semnându-le cu înfrigurare sub puterea obișnuitei stări de transă. Luarea în posesie. Dezamăgirea post-coitală, după ce și ultima picătură alfabetică a semnăturii mele s-a scurs, caligrafiată.
O oarecare tristețe ce succede tensiunii acumulate până să aștern semnătura. Admirarea semnăturilor, dezamăgirea resimțită atunci când caligrafia o ia razna. Impresia de pângărire, de compromitere a cărții și dorința imediată de a cumpăra alta în loc, una „virgină”, gata de a fi iscălită, de data asta „corect”.
Toate cuvintele rostite ale zilei îmi trec prin cap (mi se perindă prin memorie - ca să mă exprim cu prețiozitate) - sunt obosit. Obosit fără a fi muncit. Obosit, stând degeaba. Obosit așteptând. Încerc să închid ochii, nu e greu să-nchid ochii, dar nu reușesc să adorm. Nu.
Toate cuvintele rostite ale zilei îmi trec prin cap (mi se perindă prin memorie - ca să mă exprim cu prețiozitate) - sunt obosit. Obosit fără a fi muncit. Obosit, stând degeaba. Obosit așteptând. Încerc să închid ochii, nu e greu să-nchid ochii, dar nu reușesc să adorm. Nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu