„Mai întâi, un narcisic este incapabil să-și recunoască o greșeală și, cu atât mai puțin, să se scuze. Asta ar echivala cu o umilință insuportabilă, incompatibilă cu forța, inteligența și grandoarea care îi compun imaginea de sine. Narcisicul nu greșește niciodată, punctul său de vedere este neîndoielnic corect, acțiunile sale sunt chibzuite și bine controlate.”
„Dacă un narcisic și-ar cere scuze, el ar trebui să se abată de la modul său de a acționa și de a gândi și să arate respect adversarilor săi (iar pentru narcisic toți cei care gândesc altfel sunt considerați adversari). El nu are nici maturitatea și nici echilibrul necesar să-și recunoască vreo greșeală de comportament.”
„Un narcisic nu uită niciodată. Cine a jignit vreodată un narcisic nu va avea șansa unei reconcilieri. Nu ajută nici explicațiile, justificările sau scuzele, nici gesturile de regret sau ritualuri de supunere. Rana narcisică este adâncă, mai adâncă decât orice împăcare, rațiune sau nevoie de armonie. A ierta înseamnă să simți compasiune pentru celălalt și să ai capacitatea de reflectare a propriilor reacții.”
Otto F. Kernberg (psihanalist): „Ceea ce iese imediat în evidență [la narcisici, n.m.] este lipsa unor sentimente autentice de tristețe, dor, regret; incapacitatea de a avea reacții depresive autentice este o trăsătură de bază a personalității narcisice. Dacă sunt părăsiți sau abandonați de ceilalți, indivizii pot intra într-o stare asemănătoare la suprafață cu depresia, dar care la o analiză mai atentă poate fi mai degrabă pusă în legătură cu furia, mânia și nevoia de răzbunare decât cu tristețea autentică în legătură cu pierderea unui om prețuit.”______________
*Reinhard Haller - Capcana narcisismului, TREI, 2018, frumos tradusă din germană de Irina Roxana Petre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu