“Adevărul era că soțul ei plecase. O părăsise într-o dimineață oarecare, probabil ca să-și refacă viața cu una pe care ea nici măcar n-o cunoștea. Nu mai aflase nimic despre el. Când sosise în Italia, inventase povestea cu văduvia ca să aibă un trecut de povestit, pentru că despre adevăratul ei trecut nu era nimic de spus. Hainele negre și gândul că toți ceilalți puteau să vadă în ochii ei urmele unei tragedii, ale unei dureri niciodată alinate, îi dădeau siguranță.”
__________________
*Paolo Giordano - Singurătatea numerelor prime, Polirom, 2018, trad. Cerasela Barbone
sâmbătă, 15 decembrie 2018
La solitudine dei numeri primi*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu