Am visat despre ușurința cu care o fată m-a agățat & sedus din priviri într-o încăpere ce avea ceva din sordidul sălilor de așteptare ale gărilor, ne-am apropiat fără un cuvânt, ne-am cuprins în brațe și ne-am sărutat.
Sărutul nostru a fost ca o călătorie în timp - înapoi sau înainte (dacă timpului îi poți alătura aceste adverbe) - n-are importanță.
Apropierea înceată și cea dintâi atingere a unor buze dorite pe loc, prima încolăcire molatică, umedă, sfioasă, amețitoare a limbilor - nici unul dintre gesturile ce intervin ulterior între cei doi nu se va mai putea măsura cu aste prime secunde. Nici măcar sexul.
Primul sărut - mai ales când e puțin amânat, când iubiții se joacă de-a mica și prefăcuta abstinență, cu toate că ard de dorința de a se contopi - încununarea cuceririi. Neasemuit, nimic nu-l mai egalează apoi. Când ești cuprins de conștiința aceea hiper-reală, atât de intensă încât te simți decorporalizat, că săruți ceea ce până atunci doar ai râvnit cu ardoare, senzația de neverosimil, de fantastic, care însoțeste o atingere cât se poate de pământeană, nu se va mai repeta decât...
Cu ocazia altui prim sărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu