marți, 4 decembrie 2018

And it all began with you

La 17 ani, n-am avut simțul efemerului asemeni lui Jeni Acterian*. Pesemne că nu trăiam suficient de intens - nu ca ea; oricum, nu într-atât de intens cum vehiculează mitul meu personal, dăinuind în amintirea unor (foști) apropiați (prieteni sau neamuri).

Nu mă temeam de boală, de nebunie, iar de moarte - nici atât. Mă temeam mai tare de tata, țineam mult la impresia făcută părinților (rareori, una bună). Mă sufoca lipsa intimității.

Două feluri de a nu face nimic, în varianta Jeni Acterian:
  • ai de făcut ceva neplăcut și, decât să te apuci de acel lucru, alegi să nu faci nimic
  • nu faci nimic, pentru că nu ai nimic de făcut.
Jurnalului ținut (și păstrat) de Jeni Acterian i-aș putea lesne alipi eticheta de roman. Viața ei, inteligența ce o făcea atât de diferită (alienată) de oamenii care o anturau, nenorocirile despre care nu scrie. Ceea ce nu scrie despre dramele prin care îi trecea familia doare și răsună în conștiința cititorului mai intens decât zeci de pagini agonizante.
    Cum Jeni trăiește mult în și prin Jurnalul ei, se observă mai limpede, de la distanța anilor ce ne despart, că suferea în taină, iar suferința i se manifestă îndeosebi prin pauze de scris, prin absența notațiilor.

    Anii tragici se scurg în câteva însemnări pasagere. Familia i se reduce, treptat, la Arșavir, fratele său. Ceilalți pier. Nu aflăm din jurnal în ce fel s-au dus...

    Apoi, Jeni învie (sau reînvie), iubește, descoperă sexualitatea și tânjește după fidelitate și după monotonia confortabilă a unei relații stabile. Însă dă peste un bărbat promiscuu, un nestatornic care îi întreține obsesia, arătându-se și dispărând când și cum are el chef. Dar oferindu-i maxima lui pasiune în clipele petrecute împreună cu ea.

    Crezul ei dezaprobator despre căsătorie și viața împreună se clatină atunci când Jeni descoperă însăși incarnarea acestui crez. Incarnarea lui masculină. Încearcă ea, un timp, să simuleze nepăsarea, flirtul cu alții, să trăiască, pasămite, așa cum gândea la prima tinerețe. Nu-i iese. Tânjește după cel care i se refuză, îl vrea necontenit lângă ea. O intrigă distanța lui.

    Cu rațiunea-i feroce, Jeni reușește să pătrundă atât posibilul înțeles al comportamentului omului iubit cât și originea pasiunii ei obsesive pentru el. Dar revelația asta n-o ajută să sufere mai puțin.
    ________________
    * Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit, Humanitas, 2015

    Niciun comentariu: