sâmbătă, 31 octombrie 2009

Exp.

Truismul e că şcolile din România, oricît de înalte, au mari lipsuri în ce priveşte aspectele practice. Marea fericire la şcoala de psihologi este că poţi experimenta pe tine, fie că vrei, fie că nu vrei, cea mai mare parte din conceptele, teoriile şi invenţiile prezentate. Săptămîna asta la mine: hărţuirea psihologică (şoc, frustrare, umilinţă, nervi) din partea unuia care e plătit ca să mă servească, nu ca să ţină lecţii de bună purtare.

Apoi grupul de oameni care se face că nu observă ce e evident. Sau curajosul care contagiază tot grupul. Sau nemulţumirile spune vehement în barbă care se ofilesc în faţa auditoriului.

Tăcerea tensionată care-mi umple urechile, în timp ce fac pariuri cu mine "cine va vorbi", ascunzîndu-mă cît mai bine ca să nu fiu eu aceea.
Şi mai multe. Vă spun, e o viaţă experimentală înfloritoare.

5 comentarii:

delaskela spunea...

Hiacint, e o experienta si asta, stiu ca spun ceva banal,cam amara, e drept. Poate ne povestesti mai multe

Cristian SÎRB spunea...

Absenţa aspectelor practice din şcolile superioare, reală!, nu-i jenează pe mulţi dintre absolvenţi, apoi, a se făli, totuşi, că au isprăvit o formă "înaltă" de învăţământ. Cu cât învăţătura din "superior" e mai ipocrită, cu atât unii "diplomaţi" vor fi mai amnezici la absolvire...

Bien(re)venue, Mich'!

Dana spunea...

Din pacate, trebuie sa-ti dau dreptate!

Hiacint spunea...

delaskela, nuu, că acrim bunătate de blog.
Cristian: da, cred că am rămas doar cu prelegerile şi cu fala.
Dana: în legătură cu ce dreptate? Că am zis mai multe :)

Cristian SÎRB spunea...

Mnoa, şi tu acuma... :)