În busul rupt dintr-un gerontofilm, mai urcă următorii: eu, două târfe nespus de tinere şi deja ofilite şi un plod gălăgios, agăţat de sânul epuizat al celei mai inexpresive dintre ele. În faţa mea, o pisicoasă roşcovană (pomeţi pernoşi, ochi albaştri, încondeiaţi, faţă de gutuie) miaună cu "puiul" la mobil, admirându-şi ghearele fără cusur, în aşa fel încât (mă amăgesc) să i le văd şi eu, peste umăr. Aura Urziceanu îşi ciripeşte, abuzând tandru de acute, Dorul de viaţă - excepţională piesă!
Un clou pentru blogodoamnele şi blogodomnişoarele pe care nu le-am convins până acum că merită să-şi rupă din timpul liber ca să citească Viaţa amoroasă de Zeruya Shalev: în paginile cărţii sunt făcute destul de frecvente referiri la pisici. Mâţa prietenei bune a lui Yaarah (puteam formula şi după cum urmează: mâţa, prietena cea mai bună a prietenei celei mai bune a lui Yaarah) chiar se sacrifică benevol pe altarul traficului rutier israelian, întâlnindu-şi destinul sub roţile unui automobil. Am bănuiala că acest nefericit accident pisicesc a fost unul din motivele covârşitoare în virtutea căruia d-na Denisa Comănescu a selectat cartea pentru Raftul domniei sale. Şi bine a procedat.
Dintotdeauna, am visat următoarele: să mă am bine de tot cu Barmanul, ca să mă servească fără să mă întrebe ce doresc, învăţându-mi tabieturile, şi să am prieteni la Librărie. Primul deziderat mi s-a împlinit, într-un context amar, cu ani în urmă, când umblam teleleu prin îngustimea oraşului nostru, cu salariul minim dispărându-mi vertiginos din buzunare, cerşind sociabilitatea aceloraşi chipuri ce mă respectau tot mai puţin, pe măsură ce ieşirile mele se înteţeau. Şi-al doilea vis a căpătat concreteţe - între zidurile librăriei Joc secund din Timişoara. Mă rog, între timp, 'englezoiaca' de la tejghea s-a insulat, având mai întâi grijă să pregătească moral, totuşi, o suplinitoare de-o solicitudine debordantă. Aşa se face că, ieri, am căpătat Cartea şoaptelor a lui Varujan Vosganian direct din şpaiţul lui Liiceanu, aburindă şi corect înfoliată.
De când citii exaltata recenzie a lui M. Chivu, de-acum două Dileme vechi, n-am mai avut linişte până nu mi-am pus volumul cu pricina pe birou. De multă vreme n-am simţit aşa jind (suspect, din mai multe puncte de vedere) pentru o nouă apariţie. Achiziţionând-o, nu fac decât să mă bazez pe sensibilitatea şi mirosul fin ale d-lui Chivu (care nu a apucat încă să se numere printre cronicarii pe care-i cred de obicei pe cuvânt, cum mi-era DCM); ce pot eu mărturisi la cald: preţul este de-a dreptul prohibitiv!
Acasă, după ore de dureroasă abstinenţă (trebuia să-mi isprăvesc lectura pentru recenzia de pe bookblog.ro), am neprihănit cartea, înlăturându-i grăbit folia, am respirat-o cu parfumul ei de cerneală cu tot. Tiparul este executat într-un fel de-a dreptul indolent! În prima jumătate a tipăriturii, primele 200 şi ceva de pagini, literele-s neruşinat de palide - aşa cum ies de la imprimanta de birou când e pe terminate tonerul şi nu-s bani la bugetul lunii pentru unul nou... Practic, din punct de vedere tehnic, un exemplar destinat returului! Mai şi costă peste 50 de lei! De parcă dl. coleg (de partid!) Vosganian nu ar avea cu ce să-şi finanţeze următorul proiect. Revin cu cronica, c'est promis.
Un clou pentru blogodoamnele şi blogodomnişoarele pe care nu le-am convins până acum că merită să-şi rupă din timpul liber ca să citească Viaţa amoroasă de Zeruya Shalev: în paginile cărţii sunt făcute destul de frecvente referiri la pisici. Mâţa prietenei bune a lui Yaarah (puteam formula şi după cum urmează: mâţa, prietena cea mai bună a prietenei celei mai bune a lui Yaarah) chiar se sacrifică benevol pe altarul traficului rutier israelian, întâlnindu-şi destinul sub roţile unui automobil. Am bănuiala că acest nefericit accident pisicesc a fost unul din motivele covârşitoare în virtutea căruia d-na Denisa Comănescu a selectat cartea pentru Raftul domniei sale. Şi bine a procedat.
Dintotdeauna, am visat următoarele: să mă am bine de tot cu Barmanul, ca să mă servească fără să mă întrebe ce doresc, învăţându-mi tabieturile, şi să am prieteni la Librărie. Primul deziderat mi s-a împlinit, într-un context amar, cu ani în urmă, când umblam teleleu prin îngustimea oraşului nostru, cu salariul minim dispărându-mi vertiginos din buzunare, cerşind sociabilitatea aceloraşi chipuri ce mă respectau tot mai puţin, pe măsură ce ieşirile mele se înteţeau. Şi-al doilea vis a căpătat concreteţe - între zidurile librăriei Joc secund din Timişoara. Mă rog, între timp, 'englezoiaca' de la tejghea s-a insulat, având mai întâi grijă să pregătească moral, totuşi, o suplinitoare de-o solicitudine debordantă. Aşa se face că, ieri, am căpătat Cartea şoaptelor a lui Varujan Vosganian direct din şpaiţul lui Liiceanu, aburindă şi corect înfoliată.
De când citii exaltata recenzie a lui M. Chivu, de-acum două Dileme vechi, n-am mai avut linişte până nu mi-am pus volumul cu pricina pe birou. De multă vreme n-am simţit aşa jind (suspect, din mai multe puncte de vedere) pentru o nouă apariţie. Achiziţionând-o, nu fac decât să mă bazez pe sensibilitatea şi mirosul fin ale d-lui Chivu (care nu a apucat încă să se numere printre cronicarii pe care-i cred de obicei pe cuvânt, cum mi-era DCM); ce pot eu mărturisi la cald: preţul este de-a dreptul prohibitiv!
Acasă, după ore de dureroasă abstinenţă (trebuia să-mi isprăvesc lectura pentru recenzia de pe bookblog.ro), am neprihănit cartea, înlăturându-i grăbit folia, am respirat-o cu parfumul ei de cerneală cu tot. Tiparul este executat într-un fel de-a dreptul indolent! În prima jumătate a tipăriturii, primele 200 şi ceva de pagini, literele-s neruşinat de palide - aşa cum ies de la imprimanta de birou când e pe terminate tonerul şi nu-s bani la bugetul lunii pentru unul nou... Practic, din punct de vedere tehnic, un exemplar destinat returului! Mai şi costă peste 50 de lei! De parcă dl. coleg (de partid!) Vosganian nu ar avea cu ce să-şi finanţeze următorul proiect. Revin cu cronica, c'est promis.
4 comentarii:
Traiesti, observ, un act de profunda intimitate, pe alocuri tandrete :) cu aceste carti. Descrierea poate usor induce in eroare. Fain scris.
ce face chivul din om! :)
nu am citit Cartea soaptelor, desi titlul m-a atras, recunosc, am zis ca o sa ma intilnesc eu cindva cu cartea asta, daca va fi sa fie...m-am multumit cu cronicile
I-am dat cep aseară.
Nu mi-am dat seama încă ce e cu chimia asta stranie între mine şi Cartea şoaptelor, chiar înainte de a o atinge, şi de unde se propagă ea!
Trimiteți un comentariu