Laşitatea lui caută să erupă întotdeauna într-un salut nazist. Atunci când se simte mai slab, mai umilit, mai neajutorat, mâna lui dreaptă, martora tăcută a neputinţei lui, ţâşneşte înainte, într-o postură care îşi doreşte pentru sine un conţinut superior, de semeţie şi demnitate. Nazistul în izmene.
Plouă porceşte, curge ca mucii, de nu s-ar mai opri (trece apa peste pod şi atunci - nu-i aşa, mamă? - nu mai trebuie să mergem la şcoală), tocmai aseară ziceam că s-a încălzit vremea, ţara arată oribil toamna, e de nefrecventat, toate se scurg şi curg, te trezeşti năclăit de apă murdară, de noroi, după primii trei paşi făcuţi în spate, că ţi-a tăiat mâţa neagră calea, stropit din cap până-n picioare, nu-i ăsta timp de făcut vizite.
A. Huxley - Geniul şi zeiţa. Tristă, cinică, tipic huxleyană, povestea geniului senzual şi debil şi a zeiţei sale adorate; ce zeiţă bolnavă de viaţă, „handicapată de temperamentul său” olimpian!
La moartea iubitului Părinte Ioan-Paul al II-lea, CNN afişa acest sobru şi plin de consideraţie titlu de breaking news: "Example of how to die". Exemplu de cum se face presă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu