În ultima vreme

Am pierdut cîteva lucruri dragi. Am pierdut timpul pe care-l aveam pentru mine. Am ascultat aceeaşi muzică dintotdeauna. Am citit cărţi diferite de ceea ce citesc de obicei (şi asta s-a văzut în recenziile neutru-dezamăgite). Au trecut pe lîngă mine ca oamenii de pe stradă, la care nu mă uit cercetător. Altfel, se întîmplă lucruri interesante, lumea se duce încolo şi încoace, afişele şi pliantele din cutia poştală se înmulţesc (exteriorul ţi se bagă pe gît, în suflet cu de-a sila, iar tu nu mai ai cu ce te apăra), e o criză care îi face pe toţi conştiincioşii ingrijoraţi şi iritaţi şi îmbogăţeşte fondul de glume nesărate. M-am bucurat de o carte primită pe neaşteptate. M-am bucurat de cîteva zile pierdute, în care n-am făcut nimic, au fost cele mai frumoase din ultimul timp. Am zîmbit la complimente false şi perieri inutile. Trăiesc în continuare într-un cartier sinistru. Ajung în mijlocul unei certe în fiecare zi, niciodată nu apuc să aplic „regulile de aur ale rezolvării conflictului” (în care nici nu cred).

Mai nou, am un vas mare, gol, în care pun obiecte (şi de aceea nu mai scriu, fiindcă mă preocup să îl umplu)