marți, 18 noiembrie 2008

Lacrimi pe sârmă

Pentru ca mai târziu să-i înmânez cu mare fast, tipic pentru îndrăgostiţii de profesie, un inel de logodnă, ce-a mai plâns, ce s-a mai codit: să nu ne grăbim, a zis, te iubesc, dar nu sunt pregătită, să-mi fi spus şi tu din timp, făceam o prăjitură măcar, preparam o mică gustare, mi-aş fi spălat rufele şi acum ar fi fost uscate, le-am fi adunat împreună de pe sârmă, toate alea, numai că nu pot să-mi pun inelul, e prea devreme, cum spuneam, la nici patruzeci de ani..., ştii cum e, nu aş vrea să mă pripesc, lasă-mi un răgaz să-mi desăvârşesc cariera şi, cu cinci ani înainte de pensie, voi fi eu cea care te va căuta, cumpăr chiar eu inelul de la anticariat, mi-l trag singură pe degetul potrivit şi, la urmă, odată dragostea împlinită, îl vom vinde şi vom împărţi câştigul, îl vom reinvesti şi ne vom asigura o pensie trainică şi frumoasă. Cu multe drumeţii şi călătorii peste hotare, cu vacanţe prelungi în fecunde insule tropicale. Aşteaptă şi tu puţin, nu sunt adepta iuţelii în asemenea împrejurări. Nu am nici patruzeci de ani, dar uită-te la mine - plâng, mă scutură hohotele, te iubesc, te îmbrăţişez, îţi mulţumesc că te-ai gândit la mine, cineva trebuie să fie romantic în lumea asta.

9 comentarii:

Anonim spunea...

"... apoi se depărtă uşor ca o nălucă în ceaţa densă ce se lăsă peste stradă, peste oraş, peste oameni, peste gânduri..."

Mi-a plăcut! Felicitări!

cristians. spunea...

:) Nu inteleg. Sigur cu mine vorbeai?

Anonim spunea...

Descrierea ta mi-a placut... E bine? :)

cristians. spunea...

Sigur că mă încântă! Dar citatul ăla nu pare a fi al meu, e continuarea pe care o propui tu după punctele de suspensie din final? Dacă da, îmi convine.

Să nu zici că-s chiţibuşar (deşi sunt).

Anonim spunea...

Da, e o continuare, aşa mi-a trecut prin minte... :)

Anonim spunea...

O completare romantică a unui text anti-romantic, dear Tiq :)
Cretina aşteptare pentru momentul potrivit. Aşa se pierd oamenii.
Îmi amintesc amu de profeţia lui Adişoriu: Tu la 24 de ani o să fii în stare să întreţii o familie.
Mda, familia cui? :)

cristians. spunea...

Ce mă mai ştie, draga bursucă! Mă simt aşa de liber (măcar din acest punct de vedere!) că nu mă bate gândul nici unei cariere, nu mă roade visul celebrităţii, nu voi descoperi nimic epocal pentru omenire (oare ce ar putea întrece căutarea lui Dumnezeu?, NIMIC!).

Este singura revoltă pe care o şi aplic, în rest, sunt un conformist, ca toată lumea (doar gura e de mine).

Anonim spunea...

Nu vroiam să pară romantic ci doar tomnatic! ;)

Anonim spunea...

O venit iarna deja, Tiq! :P