Nu știu ce să cred. Normalitatea de acum jumătate de secol este astăzi subversiune. Rochie în epoca skinny jeans? Curbe fericite în epoca în care greutatea și slăbitul nu mai sunt probleme individuale, ci o colosală industrie? Voce în loc de dansuri tribale? O simplă femeie în loc de femeia bionică? Păi, s-ar părea ca fata asta le are pe toate pe gustul meu. Și totuși...nu mă pot hotărî: cîntă bine? Parcă-i totul prea amestecat. Parcă prea se alintă. Parcă-i falsă. Parcă face exces de zel...și ceva care-mi zgîrie urechea, nu știu ce. Ascultați. Este jazz for the masses? (chiar, a ajuns la MTV cu A Night Like This?) Sau e un talent și nu pot recunoaște asta din cauză că toată lumea fredonează aceeași melodie?
---
poza de aici
14 comentarii:
E jazz pentru corporatisti. :))
Si eu am senzatia ca ceva lipseste....
Este buna. N-am ascultat tot albumul, dar sare din vocile de rand ale momentului. Duffy a consacrat stilul "vintage" , inspirat din anii 50-60, dupa ce acelasi gen a fost bine pus pe piata de o tipa al carui nume imi scapa acum, foarte cunoscuta acum cativa ani, nu multi: bruneta, uratica, cu parul lung, si a stat in parnaie pentru droguri si scandal, nici cu maica-sa nu s-a inteles prea bine...
Bruneta cu drogurile si cu parul lung, cam dezgustator la vedere: Amy Winehouse. :)
Amy Winehouse imi place si mie. Dar dintre vocile actuale care se apropie de jazz o prefer pe Melody Gardot
http://www.youtube.com/watch?v=VRYrKulDBmo
http://www.youtube.com/watch?v=F6Dm5hldI-k
Iar inaintea ei o pun, fara indoieli, pe Sophie Milman.
http://www.youtube.com/watch?v=sNLu--cwL7c
http://www.youtube.com/watch?v=nxQV7W9ag_s
http://www.youtube.com/watch?v=psYfAjbP2n8
Scuze pt avalansa de linkuri. :)
Adina, mulțumesc pentru linkuri. În privința lor nu am dubii, îmi plac. Deșiiii ultimul album Milman pe care l-am ascultat nu prea m-a impresionat. Dar acum, că mi-ai amintit, am ce asculta :)
Liviu, cum ai putut s-o uiți pe Amy Winehouse? :) Pare însă că e vorba de un cîntec de lebădă. Mă întreb cum ar reacționa publicul dacă fata s-ar vindeca și ar arăta ca înainte. Ne plac poveștile de succes? Sau ne impresionează mai degrabă suferința și decăderea? De urmărit.
Amy Winehouse a consacrat acest stil retro șaizecist, nu fucking Duffy, care numai cârâie ca o rață afectată. Amy Winehouse este un talent real. Cucoanele astea care o imită au mare noroc cu dependențele ei diverse și cu neseriozitatea, că altfel le-ar depăși de departe.
Nu-mi vine să cred că Liviu a uitat-o pe Amy, era un efect de stil, poate. :)
E o discrimnare pentru subțiraticii ca mine să nu existe rețete de îngrășare pe piață. Toată lumea vrea să dispară de slabă. Nimeni nu vrea să „pună”? Eu vreau să pun!
faină fata!
Uite rețetă de-acum 80 de ani:
http://farm4.static.flickr.com/3069/2797491102_b2791cf0a4.jpg
Iar varianta pentru sexul opus spune: Nici unei fete nu-i plac bărbații slabi...sau ceva de genul. S-au schimbat multe. Și iată-te model :)
nu-mi place niciuna. daca vreau muzica misto de genul ma intorc cu vreo 60-70 de ani in urma:) asa ca nimic nou sub soare.
Perfect. Asta le împacă pe toate. Though, stilul pomenitelor mai sus nu este baș identic, ci inspirat din cel cincizeci-șaizecist, lucrat din greu în ceea ce privește orchestrația, sintetizat etc-izat.
Mie nu mi se pare ca seamana in nici un fel cu Amy Winehouse, iar Duffy - one hit wonder - nici atat.
Cred ca aduce foarte mult cu muzica Pink Martini.
Mie imi place (si Caro si Pink Martini)
De acord că e mai slabă decât AW. Și mie-mi place Pink Martini.
"Și totuși...nu mă pot hotărî"
Încearcă cu http://www.youtube.com/watch?v=hyPolbBqK80
Pe mine m-a dus în robie de la prima audiţie cu The Other Woman, versiunea (BONUS@studio schram) http://www.youtube.com/watch?v=XPxT7jWE0O4&feature=player_embedded
Caro Emerald - The Other Woman e foarte plăcută analizatorilor mei auditivi!
Mă gândeam eu cu mâhnire, după ce m-am bucurat de melodie, că vigoarea noastră neîntrecută în imitarea altora nu va ajunge degrabă și la acest stil... Suntem cu totul nuli la muzica asta, la new jazz. Ca orbii suntem la fenomenul de amploare al nu jazz-ului occidental (și nu numai). Mă refer la „creatorii” noștri de muzică, dar și la soliști.
Că noi, profanii, ascultăm din belșug. Păcat că nu sunt aduși si-n „provincie”, când mai vin pe la noi prin țară.
La mine a fost dragoste la prima melodie :x. Si, sa fim seriosi, fata de alte cantarete, e super draguta.
Trimiteți un comentariu