marți, 25 ianuarie 2011

„În adîncul sufletului nostru suntem ferm convinși că ar trebui să trăim veșnic. Resimțim condiția noastră de ființe trecătoare și de muritori ca pe un lucru care ni s-a impus cu forța...” 
Czeslaw Milosz - Abecedarul meu

Acestea sunt rîndurile de început dintr-un motto la romanul Adam și Evelyn, de Ingo Schulze. Cred că nu-i bine pentru o carte ca motto-ul să fie mai relevant decît conținutul însuși...dar eu sunt eu, nu am gustat nimic din scrierile lui Ingo Schulze, iar tristețea veselă (de genul Ostalgie) mă enervează. Fragmentul de mai sus îmi vorbește așa de simplu și banal, încît nici nu-l pot ignora - e ca și cum fiecare zi din viitor e deja furată.

Un comentariu:

Cristian SÎRB spunea...

Ce am putea adauga la asta? Ar insemna sa pretindem ca-l putem intrece pe Milosz-polonezul.