Claia de haine grele, necesare oriunde ai merge, pielea mereu uscată, întărită la colțurile degetelor, goana dintr-un loc într-altul, să nu simt frigul ostil. Lipsa culorii, natura retrasă în sine, albul ăsta atotprezent, fără nici o personalitate, ziua scurtă, lumina puțină. Data nașterii mele, frumusețea „fără rezerve” a lunii mele.
Când dau frunzele, o să mănânc un tufiș întreg, în semn de omagiu.
mie imi plac blanurile si cureaua vintage peste ele, caciulitele, manusile, caciulile rusesti de blana, cizmulitele care merg cu rochii groase, cu pantaloni mulati, puloverele colorate. pielea care se inroseste pe la obraji de frig( exista creme), degetele amortite pe tigara, rosul in gat cand fumezi afara si bei tuica fiarta si te ia somnul, mersul pe jos voios-in niciun caz 'goana' pe canicula ca mor. cu fotofobia am niste probleme, dar exista ochelari. zapada feerica in paduri si pe poine stralucind cu diamante de zici ca ai murit si ai inviat in poveste, mirosul gerului, craiese ale zapezii intr-un ochi de geam, bineinteles rotund, suvoaie inghetate ca-n palatul aceleiasi craiese, turturii amenintatori si transparenti, ramuri care zgarie oarbe si dezgolite, vulpile ce au iesit la vanat si sunt vanate de prostii de vanatori, noaptea lunga in care sa citesc si sa meditez(sunt noctambula), linistea neasemuita a noptii, vuietul viscolului la geam intr-o noapte/ dimineata de dragoste si iesitul afara mirosind a noapte de dragoste intr-o dimineata albastra cand nu s-a luminat bine si zapada palpaie. la multi ani de ziua dvs.
Eu sunt în dilemă. O iarnă înghețată e mai bună decît o toamnă lungă și zăludă, adică ploioasă și noroioasă. Dar iarna nu poți purta pantofi (dacă n-ai mașină sau picioare cu autoîncălzire). Totuși, 10 pentru căciulile rusești, ăsta e primul an în care nu mi-e frig. Și 10 pentru acoperișurile înzăpezite. Mereu m-am întrebat dacă blănurile chiar țin cald...
tin de cald, dar sunt impotriva blanurilor exotice( din motive ecologice), plus ca ar cam costa o avere, desi sunt unele si la pret de salariu mediu pe economie. dar un cojocel colo-sha etno din animal domestic e f util( nu ma refer la catel sau gaini). de acord si eu cu toamna 'lunga si zaluda', e deprimanta. o toamna normala e frumoasa. :) sa fie anotimpurile normale ca le iubesc pe toate:) si mai imi plac si marjelili mari adica mari la cojocele:P ca uitam de esarfe si fulare 'desosebite' in culori contrastante cu puloverul sau rochia... si datul cu sania. si dorul de foc ca are toata lumea centrale. moartea virusilor sau cum zic aia la televizor 'virusurilor' :P si nostalgiile crepusculare si inghetate seara cand va urmareste un necunoscut sau un domn bine cu privirea si nu spuneti la nimeni niciodata:) scuzati avalansa.
Nu știu ce înseamnă genul carnivor, dar chiar sunt de genul ăla. Insecte nu consum (m-am lăsat de mic). Și lamulțianiul e precoce. Mai e până-n taur... :)
Ferice de voi, că găsiți CEVA de plăcut și-n iarnă. În afară de aspect (care durează puțin, până calcă roțile peste neauă, și oamenii), chiar nu mă atrage nimic. Or, pentru unul ca mine, asta e prea puțin ca s-o-nghit (iarna).
9 comentarii:
eu iubesc iarna :) de ce o urati?:(
draguta insecta...
Şi eu. Tot fără rezerve.
Claia de haine grele, necesare oriunde ai merge, pielea mereu uscată, întărită la colțurile degetelor, goana dintr-un loc într-altul, să nu simt frigul ostil. Lipsa culorii, natura retrasă în sine, albul ăsta atotprezent, fără nici o personalitate, ziua scurtă, lumina puțină. Data nașterii mele, frumusețea „fără rezerve” a lunii mele.
Când dau frunzele, o să mănânc un tufiș întreg, în semn de omagiu.
mie imi plac blanurile si cureaua vintage peste ele, caciulitele, manusile, caciulile rusesti de blana, cizmulitele care merg cu rochii groase, cu pantaloni mulati, puloverele colorate. pielea care se inroseste pe la obraji de frig( exista creme), degetele amortite pe tigara, rosul in gat cand fumezi afara si bei tuica fiarta si te ia somnul, mersul pe jos voios-in niciun caz 'goana' pe canicula ca mor. cu fotofobia am niste probleme, dar exista ochelari. zapada feerica in paduri si pe poine stralucind cu diamante de zici ca ai murit si ai inviat in poveste, mirosul gerului, craiese ale zapezii intr-un ochi de geam, bineinteles rotund, suvoaie inghetate ca-n palatul aceleiasi craiese, turturii amenintatori si transparenti, ramuri care zgarie oarbe si dezgolite, vulpile ce au iesit la vanat si sunt vanate de prostii de vanatori, noaptea lunga in care sa citesc si sa meditez(sunt noctambula), linistea neasemuita a noptii, vuietul viscolului la geam intr-o noapte/ dimineata de dragoste si iesitul afara mirosind a noapte de dragoste intr-o dimineata albastra cand nu s-a luminat bine si zapada palpaie. la multi ani de ziua dvs.
pareati genul 'carnivor' totusi...:)
Eu sunt în dilemă. O iarnă înghețată e mai bună decît o toamnă lungă și zăludă, adică ploioasă și noroioasă. Dar iarna nu poți purta pantofi (dacă n-ai mașină sau picioare cu autoîncălzire). Totuși, 10 pentru căciulile rusești, ăsta e primul an în care nu mi-e frig. Și 10 pentru acoperișurile înzăpezite. Mereu m-am întrebat dacă blănurile chiar țin cald...
tin de cald, dar sunt impotriva blanurilor exotice( din motive ecologice), plus ca ar cam costa o avere, desi sunt unele si la pret de salariu mediu pe economie. dar un cojocel colo-sha etno din animal domestic e f util( nu ma refer la catel sau gaini). de acord si eu cu toamna 'lunga si zaluda', e deprimanta. o toamna normala e frumoasa. :) sa fie anotimpurile normale ca le iubesc pe toate:)
si mai imi plac si marjelili mari adica mari la cojocele:P ca uitam de esarfe si fulare 'desosebite' in culori contrastante cu puloverul sau rochia... si datul cu sania. si dorul de foc ca are toata lumea centrale. moartea virusilor sau cum zic aia la televizor 'virusurilor' :P si nostalgiile crepusculare si inghetate seara cand va urmareste un necunoscut sau un domn bine cu privirea si nu spuneti la nimeni niciodata:)
scuzati avalansa.
* erata
si imi mai plac
Verde, nothing compares. Tufiș? Îți înțeleg suferința, dar măcrișul e mai bun. :)
Nu știu ce înseamnă genul carnivor, dar chiar sunt de genul ăla. Insecte nu consum (m-am lăsat de mic). Și lamulțianiul e precoce. Mai e până-n taur... :)
Ferice de voi, că găsiți CEVA de plăcut și-n iarnă. În afară de aspect (care durează puțin, până calcă roțile peste neauă, și oamenii), chiar nu mă atrage nimic. Or, pentru unul ca mine, asta e prea puțin ca s-o-nghit (iarna).
Trimiteți un comentariu